Moda femeilor instarite

 Si-apoi, am ajuns sa-i consideram ca facand parte din cultele protestante ori neo-protestante pe toti cei care au grija sa se imbrace mai decent, si mai ales pe femeile care-si acopera capul cu cate un batic. (Cu toate ca, din 1990, de cand s-au intensificat contactele cu protestantii din SUA, s-au iscat discutii daca purtarea baticului este sau nu obligatorie. Cerceii, colierele si bratarile constituiau, desigur, o parte importanta din zestre, iar femeia casatorita isi pastra podoabele intr-o caseta speciala. Barbatii foloseau un inel cu pecete, dar unii dintre ei, influentati de moda ioniana, purtau si colane sau cercei. Casetele erau bogat ornate. 

 Nu putem sa nu facem legatura cu intoarce-rea la natura predicata de J. J. Rousseau, atunci cand femeile se vor imbraca in asa-numitele rochii de simplitate , din tesaturi mai usoare, renuntand la corpurile cu balene. Ele se imbracau, asemeni fetelor lor, in rochii-camasa din muselina alba, cu o esarfa sau cu o centura sub sani. ingrozite de aceasta noua libertate, elegantele crescute in corpuri rigide purtau insa sub rochia supla corsaje din panza aspra care mentineau bustul la locul lui.  Practicand aceleasi sporturi ca barbati si stand pe plaja la soare dupa baie, baietana avea un ten bronzat. Putin mai tarziu ea a purtat costume de plaja si costume de schi cu pantaloni, dar tinuta de baza va fi mereu costumul cu taior de croiala stricta, purtat cu camasa si cateodata cu cravata.

Daca bijuteriile care au apartinut unor celebritati se vand astazi la preturi exorbitante, tinerii hippie poarta bijuterii ce au o valoare mai mult sentimentala. Dupa moda punk, ce a introdus acele de siguranta printre bijuterii, asistam astazi la o noua moda: regizorii celebri si starurile poarta cruci. Moda crucii la Hollywood a fost lansata de Prince si Spike Lee.  Totusi, multi muncitori din aceasta perioada purtau bluze asemanatoare acelora ale taranilor din secolul al XlX-lea; pantalonii lor din velur erau mai largi decat ai burghezilor; nu aveau guler intarit si nu purtau nici cravata. Femeile din clasa muncitoare urmau moda femeilor instarite, dar ele nu purtau palarie, ci doar boneta.

S-a jucat Don Juan in haine de piele si Shakespeare in veston. Un text bun suporta orice parti pris, dar acest parti pris trebuie sa-i ajute pe actori, nu sa fie o fantezie gratuita.Teatrului i s-au adaugat alte forme de spectacol, cinematograful, apoi televiziunea, care au imperative proprii. Un costum destinat a fi vazut de departe, intr-o anumita lumina, va trebui sa faca apel la stilizari, la procedee de marire.  Adoptarea pantalonului bufant si a fustei-pantalon s-a datorat modei bicicletei. in ultimii ani ai secolului al XlX-lea femeile au obtinut, mai intai din partea opiniei publice, apoi si din partea legii, dreptul de a iesi imbracate cu ceea ce era inca vestimentatia specific masculina. Opinia publica a fost mai degraba amuzata de aceasta tentativa, mai mult pitoreasca decat serioasa.

Frumusetea nu mai era totul

Matasea era folosita de asemenea pentru unele vesminte liturgice. intre secolele al Vl-lea si al XlII-lea, difuzarea matasii in Occident s-a extins, fapt probat de bucatile de stofa descoperite in zilele noastre; chiar dupa cc ea a inceput sa fie fabricata si in vestul Mediteranei cantitatile importate au crescut mereu.   Barbatii nu mai purtau sandale, ci pantofi cu varf ingust si curbat. La inceput comerciantii, mai apoi si restul barbatilor au inceput sa poarte o manta cu croiala orientala: ea avea gluga si era de forma de rotunda, ca o pelerina de ploaie. Iar influentele persana, greaca si romana s-au facut tot mai simtite catre inceputul erei noastre.

Coafurile, ce constau din bucle in jurul capului, incoronau frumos silueta. Nu la fel au stat lucrurile sub domnia succesorului, cand manechinul-vedeta, regina Maria Antoaneta, a dat dovada de un gust incarcat. Femeile au inceput sa-si compuna coafuri voluminoase din par fals. Adaugand fibre vegetale si armaturi metalice, coaforii inspirati suprapuneau ornamentele cele mai variate.  Vanzatorii ii disting usor pe cei care fac cumparaturi din viciu sau din necesitate. Maniacii se intereseaza mereu de aceleasi obiecte: camasi, cravate sau pantofi. Dupa aceea la magazin apar sotiile lor, care incearca sa schimbe camasile identice pe un alt produs vestimentar de care sotii lor ar avea realmente nevoie.

 Poate insa ca acesti tineri s-au maturizat mai repede decat se crede, dar nu au renuntat la ideea de a schimba ceva, ceva care nu le place si cu care nu sunt de acord. Mesajul lor? ,JDe ce trebuie sa fim tot timpul cu zambetul pe buze? Doar viata nu e roz intotdeauna! De ce ni se pretinde sa fim tot timpul ca scosi din cutie? Avem atatea probleme si vrem ca in hainele noastre sa ne simtim mai bine, sa ne simtim liberi!"   Treptat, acestei scheme originale i s-au adaugat alte detalii, cum ar fi saculetul de piele purtat in fata pentru a mentine fusta. 

Acest costum a fost interzis timp de treizeci si cinci de ani dupa infrangerea lui Charles Eduard Stuart la Culloden. A fost apoi reluat de scotieni cu un sentiment de mandrie nationala, ei nemaiincetand sa-1 poarte de atunci.

 Toata lumea a inceput sa poarte blugi si plete. Nu trasaturile clasice au impus-o pe Sharon Stone, daca ne gandim la Basic Instinct (realizat de Paul Verhoeven in 1991), unde totul este prezent: corpul, ochii, ambiguitatea baudelariana, spargatorul de gheata, care aminteste de pumnalul lui Sarah Bernhardt, si dorinta de a dezgoli toate partile trupului. Si e firesc ca in ziua nuntii, zi de o asemenea importanta, zi in care te deschizi spre celalalt, femeile sa-si doreasca sa fie cat mai frumoase, unice, ceea ce se vede si din vesmintele pe care le aleg cu aceasta ocazie. Cea mai fastuoasa rochie de mireasa creata vreodata a costat exact 7.301.587,20 de dolari. 

Regele imbraca o tunica

Germanul E. Thiele a creat pentru firma Bamberg matasea din care s-au fabricat primii ciorapi de matase artificiala. in Marea Britanie a fost inventata, la sfarsitul secolului al XlX-lea, viscoza - procedeul are avantajul ca ofera o fibra textila, pe baza de pasta de lemn, un material ieftin. Barbatii aveau bustul gol, iar in jurul coapselor un fel de fusta scurta. Femeile purtau rochii lungi pana la glezne. Regele imbraca o tunica peste o haina care ii ajungea pana la genunchi si care era stransa la mijloc cu o centura. Dezvoltarea mestesugului de tesere a lanii a dus apoi la o mai mare varietate in imbracaminte. 

 O bucata de velur cu elemente de orfevrarie incadra fata; noutatea era ca aceasta lasa sa se vada putin par. in acelasi timp a aparut o alta rochie, de inspiratie italiana, ale carei maneci erau formate din piese unite prin legaturi ce lasau sa treaca prin ele camasa bufanta. Camasa inceta deci sa mai fie un simplu vesmant de purtat pe dedesubt.  Cum Rusia tarista apunea, Biarritz-ul devenise locul de intalnire al Romanovilor care scapasera de masacru. Chanel 1-a intalnit la magazinul ei, care avea un succes din ce in ce mai mare, pe Marele Duce Dimitri Pavlovici, nepot al lui Alexandru al II-lea, nepot al lui Alexandru al III-lea si var al tarului Nicolae al II-lea.

Si parfumul egiptean kuphi, de care am amintit mai sus, care era ars in cinstea zeului Ra si a carui reteta dateaza din anul 1550 i.H., continea tamaie si smirna. Pe atunci tamaia era la fel de scumpa ca aurul. Efectul acestora este ca alunga grijile si linistesc. Mai mult, parfumurile creeaza stari euforice si pot avea efecte afrodisiace. Culorile erau alese de proprietarul hergheliei ca emblema. in timp, jiletca a devenit o cazaceasca cu maneci lungi, iar palaria s-a transformat intr-o cascheta mica. Jocheii poarta insa in continuare culorile hergheliei, care permit ca ei sa poata fi urmariti in timpul cursei.Boxul a fost practicat in secolul al XVIII-lea cu pumnii goi.

 Atacul venea dinspre personalitatea iesita din comun a unei Katharine Hepburn sau a unei Carole Lombard si din noile roluri propuse de Homeri Elenelor ce indrazneau sa rupa monotonia rolurilor de pana atunci, sa puna in viata unei femei cariera inaintea dragostei (Ginger Rogers in Kitty Foyle sau Joan Crawford in Mildred Pierce).   

E imposibil sa descrii aceasta tinuta tipica, deoarece fiecare militant si-o compunea dupa cum voia. Totusi, exista unele trasaturi comune: parul lung, hainele confectionate din materiale naturale, cu motive folclorice, bijuterii, lantisoare si coliere fara o valoare intrinseca, purtate atat de fete, cat si de baieti, florile, costumele cu aspect suplu si neajustate. 

Costumul este o anexa

Nu s-au gasit insa ornamentatii prea fragile, haine de folosinta curenta ori modele care s-au purtat foarte putin, cum ar fi rochia-camasa din anii care au precedat Revolutia franceza. Costumele pastrate constituie o sursa indispensabila de cufloaStere; informatiile pe care le contin nu le vom gasi in nici un alt document.   Rochia-camasa de muselina alba corespundea unui nou gust, iar hainele masculine renuntau la broderii, ele fiind acum din matase uni, in culori fine: roz, albastru, gri, galben sau verde pal. La inceputul secolului al XlX-lea, hainele ajustate pe corp erau confectionate din tesaturi subtiri, usoare, avand mici decoratiuni imprimate. Muselina alba si inul alb, ornate cu broderii tot albe, compuneau toalete mereu proaspete, purtate sub salul de casmir.

Isabella d'Este, sora Beatricei, a ramas in istorie drept cea mai rafinata suverana de la sfarsitul primului secol al Renasterii. Dupa cum consemneaza cronicile, in anul 1476, pe cand ea avea doar un an, garderoba sa cuprindea: o tunica de brocart de argint cu manecile de etamina rosie, un mantou lung de catifea verde ornat cu tafta de Alexandria, doua mantouri, unul roz, altul de postav de Bologna, doua mantile, una din catifea de Alexandria, alta din brocart de aur".   

Dupa Primul Razboi Mondial, Emilia Floge a inceput sa vina cu regularitate la Paris pentru a cumpara modele create de Worth, Chanel, Schiaparelli, precum si tesaturi de Bianchini, Rodier si Lazare. Astfel, pe langa alte lucruri benefice, calatoria lui Poiret a avut drept consecinta si apropierea dintre creatorii vienezi si cei parizieni, apropiere ce a durat pana in pragul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Contemporanii nostri nu mai sunt atrasi de silueta unisex, de jocul masculin-feminin, de agresivitatea formelor si a culorilor, ci sunt din nou fascinati de povestile cu zane, de istoriile cu printese sau de rochiile de bal. Desi femeia de astazi, grabita sa aiba succes in cariera, in dragoste si in viata, nu mai are timp sa-si ingaduie reverii ce se dovedesc putin functionale in domeniul vesmantului, poate ca totusi romantismul va invinge. In asteptarea unui necesar dictionar al parfumurilor, ne-am limitat aici la aceasta prezentare. 

Costumul este o anexa, fiind insa un element esential al personalitatii umane. Si astazi el anunta, de la prima privire, sexul, functia sau ocupatia, rangul social, uneori originea etnica ale celui care il poarta. Aceste distinctii erau mult mai clare in trecut, cand ierarhiile costumului erau mai bine marcate datorita inegalitatii resurselor financiare si particularitatilor locale.

Partenerul ei, Lekain, a suprimat peruca, iar pentru rolurile orientale a purtat turbane si caftane garnisite cu blanuri tigrate, care pe atuhci erau considerate culmea exotismului. A mai trecut catva timp pana cand Talma a reusit o adevarata reforma a costumului de tragedie; ea a aparut pe scena intr-o toga conceputa de prietenul ei, pictorul David, II vand bratele si picioarele goale.  O data trecut pragul mental care odinioara facea din pantaloni o tinuta insolita si scandaloasa, femeia matura descopera confortul pe care-1 ofera pantalonul, care are in plus comoditatea de a putea fi purtat la toate orele din zi. Pantalonul a inlocuit costumul-taior ca piesa de baza a garderobei pentru femeile de orice varsta, mai ales pentru cele ce au trecut de cincizeci de ani. 

Austerul costum masculin

Am inceput acest studiu atunci cand am devenit constienta de faptul ca nu poti scrie o carte, nu poti face un film, nu poti vorbi despre o anumita epoca fara sa stii care erau vesmintele purtate atunci. In perioada realizarii filmului lui Martin Scorsese Varsta inocentei (dupa romanul lui Edith Wharton), celebrul actor irlandez Daniel Day-Lewis s-a decis sa umble imbracat ca pe la 1870 si in afara orelor de filmare.  

Dupa ce s-au asezat in sate si orase, imbracamintea a parcurs un moment de delir, dupa cum aflam din Isaia 3, 16-24: Domnul zice: «Pentru ca fiicele Sionului sunt mandre si umbla cu gatul intins si cu priviri pofticioase, pentru ca pasesc maruntel si zornaie cu picioarele lor, de aceea Domnul va plesuvi crestetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va da pe fata goliciunea.»

 E clar ca aceste haine proveneau din Bizant, pentru ca ele erau din matase; este singura explicatie care se poate da pentru aceasta forma insolita in Occident, pentru acest „pardesiu" din care nu s-a mai descoperit nici un alt exemplar. Se pare ca era practicat comertul cu haine gata confectionate, lucru care poate fi afirmat insa cu siguranta doar pentru o epoca mult mai tarzie.   Camasa pe care femeile o purtau sub vesminte se transforma in combinezon. 

Datorita intretinerii usoare, matasea artificiala, nesifonabila, s-a raspandit foarte repede in fabricarea lenjeriei intime.Perioada interbelica a fost epoca de aur a modei pariziene. Numarul femeilor care aveau acces la noutatile propuse de marii creatori crestea mereu, fapt datorat si extinderii fotografiei alb-negru in revistele de moda.

 Marele proiect al lui Gaultier este sa reinnoiasca in mod serios costumul masculin. in 1984 a creat fuste pentru barbati, incorsetandu-i pe acestia in haine stranse pe corp. Tesaturile care se muleaza, imprimate cu caractere chirilice, ne aduc aminte de visele constructivistilor, care si ei doreau sa revolutioneze imbracamintea.   Din secolul al X-lea d.H., la Curtea Imperiala a aparut un obicei care s-a extins apoi la toate clasele sociale si care s-a mentinut pana la inceputul secolului XX, si anume acela de a se lega strans picioarele fetelor, de la varsta de sapte ani, cu niste benzi, pentru a impiedica dezvoltarea normala a piciorului.

Cu toate acestea, excentricitatea vestimentara ramanea apanajul vedetelor, pastrandu-se distanta dintre acestea si femeile de pe strada.Si nu putem sa nu amintim aici una din cele mai celebre toalete din istoria Americii: rochia de douasprezece mii de dolari in care Marilyn Monroe a cantat „Multi ani traiasca" presedintelui Statelor Unite, J. F. Kennedy, la Madison Square Garden.  Corsajul numit chemisier, purtat cu sau flra cravata, a ramas un clasic al costumului feminin. 

De la inventarea lui, costumul taior a cunoscut numeroase variante, dar a pastrat inrudirea cu rigoarea functionala a austerului costum masculin (ceea ce a constituit de fapt si noutatea sa). De la Redfern la Chanel vedem defiland femeia serioasa in costumul taior, proclamand prin tinuta sa renuntarea la solicitarea atentiei masculine prin zor-zoanele considerate multa vreme ca apanajul obligatoriu al conditiei sale.

Sic transit gloria mundi

 Coifurile de razboi erau adesea impodobite cu pene colorate de cocos, de paun sau de batlan. in Evul Mediu exista o corporatie speciala a femeilor care confectionau ornamente din pene de paun. in secolul al XlV-lea au fost introduse penele de strut. Strutul, originar din Africa de Sud, a devenit cel mai mare furnizor de pene ornamentale, atat pentru barbati, cat si pentru femei.  Acesta este motivul pentru care majoritatea uniformelor au devenit bleumarin. Marinarii, politistii, jandarmii, ceferistii, postasii si elevii au uniforme bleumarin, doar judecatorii si magistratii au ramas fideli negrului. Daca copii mici isi impart preferintele intre albastru si rosu, in preferintele adultilor albastrul este situat cu mult inaintea oricarei alte culori. 

Singura nota de culoare si de fantezie a acestei tinute austere va fi cravata; la inceput supla, din muselina alba, ea va deveni incet-incet o fasie de matase colorata, innodata astfel incat sa ascunda deschizatura camasii ce avea un guler intarit intors. Acest costum disimula perfect formele corpului .  Revista Groupe Avant-Premiere, destinata vanzatorilor en detail din Franta, prezinta in fiecare luna o selectie propusa de jurnalisti.Dar toate tentativele de a rationaliza demersurile femeilor ce vor sa-si cumpere o anumita haina se lovesc de dorinta acestora de a se singulariza, inscriindu-se totusi in linia generala, ceea ce va contrazice pronosticurile cele mai serioase.

Sic transit gloria mundi... Dar sa ajungi in varful piramidei nu e chiar asa usor. Poti sa arati perfect, dar sa nu impresionezi deloc. Statutul de simbol se castiga cu greu si nu poate fi mentinut prea mult. Nici lumea modei nu e ferita de lupte ori de prejudecati. De exemplu, Naomi Campbell afirma ca rasismul se manifesta si in lumea modei: „Am fost de fata cand un contract de prezentare a fost oferit unui model de rasa alba pentru suma de 3.000.000 dolari, iar unei fete de culoare acelasi contract, pentru 110.000 dolari.  Cum tatuajul parea ceva definitiv, unele cupluri au ales ca in locul verighetelor sa-si tatueze pe degete „inele" identice. Numai ca astazi, cu noile tehnici laser, si acestea se pot sterge la fel de simplu cum se scot de pe degete inelele clasice.Totusi, din 1995 se pare ca tatuajul este pus in umbra de o noua moda: branding.

Ea si-a respectat numele de vedeta ales (o anagrama de la Arab Death), impunandu-se ca diva orientala prin filmele Cleopatra (1917) si Salo- meea (1918). Theda nu debutase inca atunci cand in Europa se nasteau Maria Magdalena Dietrich (in Germania, 1902) si Greta Gustafson (in Suedia, 1905). Marlene Dietrich si Greta Garbo au intruchipat, mai apoi, perfectiunea invaluita mereu in mister.  Prin modelele sale se adresa parca fiecaruia astfel: „Te ajut sa te alaturi si tu acestei adevarate onestitati a modei; sa fii constient de raul ce se poate face naturii, planetei noastre si noua insine." Toate acestea au presupus efort si mari cheltuieli din partea sa, caci a trebuit sa-si restranga in mod drastic cantitatea de tesaturi si culori si sa renunte la cateva procedee de imprimare. 

In timpul vanatorilor

 Se pare ca, jenati de mobilitatea unui anumit organ in timpul vanatorilor, indigenii din Papua au adoptat un fel de teaca, ce lasa testiculele libere, iar Icmeile acestora purtau diverse tipuri de „scutece", foarte practice in timpul mcnstruatiei. Nu stim insa cand aceste functionale acoperaminte de sex au devenit vesminte de pudoare. De milenii este cunoscuta si cealalta tehnica de transformare a fibrelor de lana in tesatura, impaslirea, care consta in presarea acestora. Fibrele de lana sunt singurele care pot fi impaslite, gratie micilor solzi ce permit intrepatrunderea. in pasla de lana pot fi insa introduse si alte materiale, ca firele din blana iepurelui. Dupa ce multa vreme impaslirea s-a facut manual, ea se face in zilele noastre mecanic.

in acea perioada, in care imbracamintea se metamorfoza, aparea o noua notiune, moda, a carei nastere e legata de miscarea care in istorie poarta numele de Renastere. Era normal ca noul tip de gandire sa antreneze o noua conceptie despre costum; acesta devenea manifestarea unui gust personal, exaltarea persoanei. Cum femeile au inceput sa practice aceleasi meserii ca barbatii si sa poarte la lucru aceleasi haine sau haine asemanatoare cu ale acestora, a aparut dorinta fireasca de a place cat mai mult in timpul liber, la care se adauga si libertatea de alegere din ce in ce mai mare. Astfel, in 1975 femeile au inceput sa poarte in mod curent rochii lungi, care nu erau in mod necesar complicate, dar care aveau un aspect total diferit de costumele din orele de lucru. Arotaio, un grec originar din Kapadochia, a consemnat ca sapunul provenea din Galia, unde era denumit saponi. Pentru a se ingriji, Popeea, sotia imparatului Nero, folosea o masca din faina de secara amestecata cu ulei parfumat, pe care si-o inlatura apoi cu ajutorul laptelui de magarita.  Din America de Sud noi am preluat piesa de imbracaminte numita poncho, diferite ornamente, culorile vii si... tatuajul. Marinarii din secolul al XVI-lea isi tatuau cate un simbol crestin pentru a putea fi inmormantati dupa religia careia ii apartineau, in cazul in care s-ar fi inecat si trupurile le-ar fi fost aruncate pe vreo plaja. Se pare ca la inceputul secolului XX tatuajul devenise o moda prin tre aristocratii londonezi.

 Sa remarcam ca, in timp ce majoritatea „civililor" im- bracau un costum sumbru, militarii erau singurii care se puteau plimba pe atunci impodobiti cu toate culorile curcubeului, in haine ornate cu broderii si pasman- terii, purtand palarii cu pene, vestimentatie care avea un caracter vesel si stralucitor si care ii distingea de masa terna a populatiei.  Vorbim despre „regiunea sacrala" pentru a desemna partea inferioara a coloanei vertebrale, apropiata zonele sexualitatii.)in moda se infrunta doua conceptii: una subliniaza necesitatea coincidentei dintre a fi si a parea si diferentierea, daca nu sociala, cel putin sexuala, iar cealalta incurca pistele. Adeptii acesteia din urma joaca un rol, participa la comedia lumii. 

Catifea neagra

Deoarece drumul caravanelor care aduceau matase din Asia era extrem de lung, pretul acesteia era foarte mare. in Occident ea putea fi gasita in tezaurele bisericilor, caci se obisnuia ca relicvele sfintilor sa fie invelite in bucati de matase aduse de pelerini din calatoriile lor la Locurile Sfinte si oferite bisericilor drept cadouri pretioase.   Chiton-ul scurt, ce ajungea pana la genunchi, era purtat de toata lumea: de adulti, care nu voiau sa fie stingheriti in miscari, si de tineri, care il purtau foarte scurt si fara centura.Exomis-ul si chiton-ul erau de obicei albe sau galbui, in timp ce mantaua se purta colorata: purpuriu, violet, galben-sofran, verde-oliv, uneori varstata. Drapatul mantalei nu era usor; dupa el se judecau eleganta si stilul purtatorului.

Aratandu-si picioarele in ciorapi colanti, barbatul isi punea in evidenta sexul, sub un buzunar umplut avantajos, in care isi mai putea aranja si cateva fleacuri. Nu era vorba de capriciul catorva excentrici. Toate marturiile din secolul al XVI-lea pe care le avem ne arata acest detaliu uluitor, ca pe o afirmare a prerogativelor masculului. Cu toate acestea, femeile din acea vreme jucau si ele un rol important in societate.   Acesta e motivul pentru care muzeele americane sunt astazi cele mai bogate in toalete ce poarta marcile caselor celebre. Cel care va fi pentru un secol liderul cvasiunic al modei feminine este englezul Charles-Frederic Worth (1825-1895). Venit de tanar la Paris, el a lucrat un timp intr-un boutique de pe strada Richelieu, specializat in vanzarea de saluri de casmir.

 La mare moda in secolul al XVIII-lea, banderola din catifea neagra sau din matase a revenit in anii '90.Palariile, purtate mai demult doar de catre barbati, au fost preluate ulterior si de femei, ajungand la mare cinste in epoca Mariei-Antoaneta. Aceasta dicta intregii Europe o moda ce pretindea elegantelor sa-si schimbe palaria saptamanal.  Adevarul este ca aceste legi ii priveau doar pe favorizatii soartei; nici o lege nu a stipulat vreodata ca un taran nu poate purta o haina brodata cu aur (lucru care de altfel ar fi displacut atat celor din clasa lui, cat si stapanului), insa mijloacele pentru cumpararea unei asemenea haine ii erau inaccesibile.

 Ciclistele purtau corsaje chemisier si palarii masculine canotier (fig. 45).Conducatorii automobilelor erau nevoiti sa se apere de praf si de vant, astfel ca pe la 1900 ei purtau pardesie lungi din drap sau din piele, caschete cu aparatoare de obraji si ochelari fumurii montati pe o tesatura moltonata.  Nu numai ca materialele si accesoriile noii mode pot fi total reciclate, dar in acest secol al vitezei ea ne aduce aminte de vechiul si inteleptul „Take Your Time!" Cuvantul eleganta are astazi o nuanta „demodata" si oarecum restrictiva. Echivalentul sau ar fi dupa bunul plac, destins, desi aceste cuvinte nu sugereaza cautarea, inseparabila de o notiune reusita.

Femeile Renasterii

De abia in a doua jumatate a secolului al XlX-lea muzeele si-au deschis portile pentru achizitionarea hainelor vechi gasite prin podurile caselor apartinand familiilor bogate, marturii ale unui trecut vestimentar aflat pe cale de disparitie odata cu transformarile tehnicii. Ca si toga barbatilor, palia necesita operatii complicate pentru a fi aranjata. Cand purtau toga, barbatii isi puneau un fel de ghete din piele subtire, fara tocuri, fixate prin sase curele. Mai ieftine si mai practice erau insa sandalele. in casa isi puneau papuci de stofa. Femeile umblau incaltate ca si barbatii lor. Taranii si soldatii purtau saboti.

In epoca Quattrocento, in centrul preocuparilor s-a aflat mereu frumusetea feminina idealizata. Cum femeile erau nevoite sa se straduiasca sa corespunda acelui ideal, a rezultat o adevarata stiinta, o adevarata arta ce privea "perfectionarea naturii umane". Pe langa celebrul 11 Ricettario al Caterinei Sforza, care era cunoscut pe dinafara de femeile Renasterii, exista tratatul Ideale de' Giardi- no del Mondo al lui Tommaso Tomai, care, spre a fi mai usor de memorat (cum se obisnuia pe atunci cu toate tratatele), a fost compus in versuri. in acea perioada moda s-a „democratizat", patrunzand in fiecare sat european. imbunatatirea metodelor de fabricatie, crearea de stofe ieftine, cresterea vitezei schimburilor interstatale, toate acestea au fost la originea accelerarii schimbarilor modei, care devenise deja o industrie.

Verdictul Curtii de Apel n-a intarziat: "Champagne" ramane o denumire care defineste vinurile, si nu mirosul parfumurilor. Parfumul respectiv a trebuit sa fie retras de pe piata franceza pana la 30 decembrie 1993. Dar cumparatorii s-au grabit sa achizitioneze toate aceste perle rare, pana la data limita. Dupa 30 decembrie 1993, parfumul a mai putut fi procurat doar de pe piata americana.  insa la un examen atent al calculelor se observa ca aceste reguli n-au prea fost aplicate. La fel,-in secolul al XVI-lea s-a incercat, prin lege, reprimarea utilizarii tesaturilor de matase si a brocarturilor italiene in Franta (fig. 40 si 41); obiectele de aur le erau interzise tuturor, cu exceptia copiilor regelui. Totodata rosul inchis era rezervat doar printeselor.

Astazi ceva asemanator fac clovnii de circ: personajul e semnificat in intregime prin haine si machiaj, care se aseamana cu o masca. Aparenta defineste personajul.Distanta fata de teatrul francez clasic nu este chiar atat de mare. Moliere 1-a jucat pe Mascarille cu masca, iar pentru Sganarelle a purtat un costum conventional si un machiaj special, care schematiza trasaturile.  Deghizarea in femeie este atat de perfecta, incat un neavizat nici nu banuieste ca are de-a face cu un barbat. Mai ales ca unii dintre acesti homoscxu aii nu ezita sa-si „fabrice" chiar sani de femeie, injectandu-si silicon sub piele, in zona pieptului.Este evident ca atunci cand omiil vrea sa seduca si sa ofere cea mai fa voi a bila imagine despre el cauta intotdeauna un ajutor in costum.

Pantaloni knickerbockers

 Taninul este o substanta continuta de multi produsi naturali; el formeaza impreuna cu pielea compusi insolubili. De-a lugul timpului au fost utilizate sarea gema, alaunul, anumite grasimi sau vegetale (in Egiptul antic - mimoza, in Europa - frunzele de Rhus, scoarta de stejar, pin, brad sau salcie).  Hainele lor de culoare inchisa (sakhim) erau rezervate zilelor de doliu; aceste haine in forma de sac erau facute special pentru a emana seriozitate si pentru a marca durerea. De obicei tunica era imbracata direct pe piele, caci putini isi permiteau o haina de corp din stofa fina (sadiu).

 Italiencele au adoptat primele coafuri inalte, care s-au raspandit pe la Curtile europene, unde faceau parte din eticheta. Cei din Tarile de Jos au preluat de la inamicii lor spanioli austerul costum negru, purtat si de personajele pictate de Hals, femeile lor ramanand insa fidele acope- ramintelor de cap facute din lenjerie, mai mult sau mai putin garnisite cu dantela si apretate cu grija.   Putem da ca exemplu moda „cosmonaut", lansata de Pierre Cardin in 1967, reprodusa de mii de ori in presa mondiala, dar foarte putin purtata in realitate.De cel putin douazeci de ani incoace, publicul cumpara cu 4-5% mai mult in fiecare an. Totusi, vanzarea tiparelor dovedeste ca artizanatul familial exista inca. 

Este bine cunoscut faptul ca astazi marile case de moda nu mai supravietuiesc din creatiile lor vestimentare, ci din vanzarea de parfumuri. Oare de ce suntem obsedati de parfumuri si de ce tot mai multe carti si filme au ca subiect obtinerea unui parfum secret care ne-ar oferi o extraordinara putere de seductie?  De la aceste popoare am imprumutat si noi, europenii, piese de imbracaminte. De exemplu denumirea de hanorak (haina cu gluga care are darul de a apara foarte bine de vant) provine de la eschimosi.Hanoracul a patruns in Europa abia in 1936, cand la Jocurile Olimpice de Iarna de la Garmisch-Partenkirchen sportivii scandinavi au aparut imbracati in aceasta tinuta.

Catre 1890, pentru plimbarea cu bicicleta barbatii purtau jachete norfolk si pantaloni knickerbockers, toata tinuta lor fiind din lana. in 1895, femeile au avut curajul sa suprime fusta si sa se arate pe bicicleta in pantaloni bufanti, stransi sub genunchi, numiti bloomers, dupa numele americancei care i-a inven-tat in anul 1851.  in schimb albul linistitor al bonetelor n-a disparut inca din costumul infirmierelor si al surorilor, din costumul corespunzator functiilor in care pacientului sau clientului trebuie sa i se inspire incredere. Acestei bonete albe i-a urmat o imagine echivalenta in tinuta recomandata mult timp angajatelor de birou si vanzatoarelor: o rochie de culoare inchisa, impodobita cu guler si mansete albe, care le inrudesc pe secretarele impecabile ale secolului nostru cu doamnele Van Eyck si Nonotte, pictate de sotii lor, si cu toate femeile serioase ale caror costume proclama faptul ca ele sunt devotate nevoilor casnice.

La doar saptesprezece ani

 La doar saptesprezece ani el i-a prevazut utilitatea practica si a inceput sa organizeze exploatarea lui comerciala, impreuna cu fratele sau. Si-a consacrat viata ameliorarii produsului. A reusit sa-1 foloseasca pentru vopsirea matasii, apoi pentru imprimarea pe bumbac. Acest succes i-a determinat pe multi chimisti ai lumii sa caute noi coloranti.  Tehnica fabricarii lor s-a dezvoltat in estul si in nordul continentului european, unde climatul le facea necesare pentru munca efectuata afara. Se mai tricotau bonete. Tesatura cu ochiuri e supla, elastica, modelandu-se dupa corp. Cand moda masculina a permis, in sfarsit, dezvelirea gambelor, vechii chausses de drap au fost inlocuiti prin bas-de-chausses tricotati care se mulau pe picior. 

 Femeile au obtinut abia in anul 1675 autorizatia de a practica aceste meserii; pana atunci, croitorii s-au opus intotdeauna cu succes acestui lucru. Cu exceptia catorva amendamente, aceasta Carte a meseriilor a ramas in aplicare pana in 1776, cand a fost abolita de catre Turgot. Croitorii nu aveau, asa cum nu au avut niciodata, dreptul de a vinde drap; ei faceau haine din tesatura adusa de clientela. Aceasta transformare care ni-1 infatiseaza pe barbat in cautarea unei imagini de sine mai putin conformiste o putem deduce si din cresterea vertiginoasa a cifrei de afa-ceri din industria hainelor masculine (crestere mai puternica decat in domeniul vestimentar feminin!).Societatea de consum ii impinge pe cumparatori sa-si schimbe cat mai des hainele si incurajeaza astfel variatiile modei.

Dupa ce ani de zile femeile au purtat taioare, iar barbatii clasicele costume masculine, a venit vremea ca fiecare sa-si dezvaluie personalitatea. Se poarta perechi vechi de blue jeans, una sau doua camasi lungi, legate la mijloc, pulovere largi si bocanci. Adevaratii grunge se simt bine in natura incer-cand sa se detaseze de telefon si de masinile sport.  Astfel s-a putut vedea cine e print si cine croitor... Si tot din povestile lumii aflam cat de invidiati erau cei care purtau tesaturi scumpe sau cei care aveau indemanarea de a le face. Stim doar ca zeita care a fost intrecuta in indemanare la realizarea unei tesaturi de catre o muritoare a prefacut-o pe aceasta in paianjen. 

 Si Christian Dior a intuit ascunsele dorinte ale femeilor pe care le-a imbracat: pentru Edith Piaf - rochia neagra, pentru Marlene Dietrich - faimosii sai pantaloni, pentru Ava Gardner - haina inflorata, pentru Olivia de Havilland - rochia de bal. Cine ar vrea sa vada cum au evoluat mentalitatile acestui secol ar trebui sa priveasca nu doar evolutia de la Sarutul lui Rodin la Poarta sarutului a lui Brancusi, de la panzele lui Delacroix la panzele lui Picasso si ale lui Dali ori de la blues la rap, ci ar trebui sa faca un popas si intr-o cinemateca. in secolul al XVIII-lea viata societatii pariziene dadea tonul intregii Europe. Seducatorul acelui timp era un barbat spiritual, cu o fata surazatoare, imbracat in matasuri de culori deschise. Silueta a fost degajata de hainele incomode din trecut; sub influenta engleza si o data cu noile idei filosofice, costumul s-a simplificat, iar eroii de roman au incetat sa-si mai pudreze parul.

Suveranul ce poarta insemnele puterii sale

Astazi, insa, cu mult mai multi centimetri patrati de piele descoperita decat acoperita, turistii invadeaza manastirile, in ciuda placutelor de la intrare care-i roaga politicos pe vizitatori sa nu intre imbracati in costume de baie, fuste mini sau pantaloni scurti. Sub influenta modei ioniene, multi greci, in special nobilii, purtau o tunica lunga, avand uneori o trena cu multe pliuri; aceasta a ramas in secolele urmatoare haina specifica preotilor, cantaretilor, participantilor la diverse competitii. Chiton-u\ putea ajunge pana la glezne (chiton poderes), acest model fiind imbracat de persoanele care doreau sa impresioneze multimile si, in unele ocazii, de femei.

 Acest detaliu de origine militara a fost imprumutat din uniforma militara a secolului al XVIII-lea. Manecile hainei si-au pierdut reverele cu nasturi, dar apoi a urmat moda manecilor foarte stramte a uniformei militare din secolul al XVIII-lea - acestea erau deschise si inchise cu nasturi pe cusatura exterioara. De atunci, vestoanele masculine poarta pe maneca cei trei nasturi pur or-namentali, care nu mai au nici o utilitate practica.  Cele mai influente case de moda din anii 1920-1940 au fost conduse de femei. Desigur, Worth si Doucet existau inca, dar nu mai erau casele vedeta. Creatoarele cele mai apreciate in acea perioada au fost: Jeanne Lanvin, care se preocupa de palarii si care a creat in 1906 rochii brodate, de un gust rafinat, Madeleine Vionnet, pioniera croielii diagonale care-si va deschide Casa de moda in 1921, Gabrielle Chanel, care si-a deschis Casa de moda in 1919, a creat primul taior si, mai mult decat o inventatoare de forme, a fost reprezentanta unui nou stil de viata.

 I Hhviorul Casei Nina Ricci, Gilles Fuchs, a creat parfumul Deci-Dela, cu un miros rafinat, al carui flacon din sticla mata este de asemenea mai deosebit: el Ui schimba intensitatea culorii in functie de aroma predominanta - mandarine, /incura sau cirese.Chiar si Dali a avut ideea realizarii unui parfum.  Bineinteles ca, o data cu trecerea timpului, aceste sensuri inalte si bine precizate ale obiectelor de podoaba au fost mai mult sau mai putin uitate.in Japonia costumul traditional a fost pastrat cu consecventa pana astazi. Oamenii de rand purtau pantaloni, o bluza si o vesta larga, totul fiind de culoare rosu inchis, indigo sau violet.

Aici se incadreaza, de exemplu, oficiantul unei ceremonii religioase sau suveranul ce poarta insemnele puterii sale. Important de subliniat este faptul ca aceste uniforme tipice se regasesc in toate societatile.Faraonii egipteni sunt reprezentati purtand podoabe speciale: pschent-u\, acoperamant inalt ce reunea coroanele alba si rosie ale Egiptului de Jos si de Sus, barba falsa si monumentalele acoperaminte de razboi, despre care nu stim daca au fost purtate vreodata (poate doar in ocazii exceptionale) sau daca sunt doar niste embleme simbolice pe morminte.  insa uneori tandretea si adevarata feminitate pot valora mai mult decat „perfectiunea" insasi! Este noul mesaj al unei societati stresate si obosite, care nu mai doreste imposibilul. Din 1993 si 1994, au inceput chiar sa se organizeze parade ale modei destinate femeilor care au depasit cu multe kilograme greutatea ideala, obeze chiar. 

Sticluta de parfum in forma de soare

 Daca in 1824 mai ramasesera in Lyon doar 10.000 de razboaie, in 1861 ele erau in numar de 114.000. In a doua jumatate a secolului al XlX-lea, industria matasii s-a modificat profund, mai ales datorita inventarii colorantilor sintetici si datorita extinderii procedeelor mecanice. in timpul Noului Regat se purta si un fel de camasa scurta, cu ciucuri la poale, peste care egiptenii isi infasurau o manta alba de lana. In Istorii, Herodot scrie ca egiptenii nu intrau in temple cu vesminte de lana si nici nu erau inmormantati cu ele, caci acest lucru nu era ingaduit.

 intr-o societate in care femeia e destinata sa daruiasca patriei copii si sa fie odihna razboinicului nu e deloc suprinzator faptul ca vestimentatia reflecta foarte exact locul pe care ea il are in viata. Aceasta imagine a femeii a durat aproape tot secolul. Se purtau palarii innodate sub barbie si cu voalete mai mult sau mai putin vaste, ce acopereau fata.   Ea a conceput costumele pentru doua balete si a incercat sa faca design de gablonturi. Unele dintre colectiile sale au fost organizate in jurul unei teme decorative: fluturii, instrumentele muzicale, circul. Sa ne amintim doar ca bunicile noastre se entuziasmau in fata posetei-telefon si a sticlutei de parfum in forma de soare. 

Amintim, ca o paranteza, ca botinele au aparut, sub forma lor actuala, in secolul al XlX-lea. in 1837, un anume Hali, pantofar al reginei Victoria, a inventat botinele cu elastic, care au ajuns la moda in perioada imediat urmatoare. Botinele au fost din nou in mare voga in anii '20, apoi o data cu Beatles-mania anilor '60 si acum, in anii '90. Si cine s-ar gandi sa mearga in week-end imbracata in rochie de seara? La fel, nici unei femei nu i-ar trece prin minte sa aleaga un parfum foarte puternic pentru a merge la locul ei de munca. Pentru realizarea unui echilibru intre tipul de activitate, mediul in care te misti si propriile-ti gusturi trebuie sa tii cont de anumite reguli.Problema parfumurilor este ca ele au preturi foarte mari, fiind astfel inaccesibile unei mari parti a clientelei.

Servitoarele erau imbracate intotdeauna in negru, avand si un sort alb a carui forma a variat in cursul secolului al XlX-lea, si purtau o boneta simpla sau o bucata de panza alba prinsa cu ace; purtau adesea si rochiile mai uzate ale stapanei. Doicile purtau la inceput costumul provinciei lor, caci cel mai adesea ele erau taranci, iar dupa 1870 aveau deja haine tipice: un sort, o manta si o boneta cu panglici.  Astazi, proletarii se imbraca ingrijit, iar burghezii poarta blugi nespalati (dar sic!). Femeile imprumuta de la barbati pantalonii, iar creatorii de moda precum Jean-Paul Gaultier vor sa-i imbrace pe acestia in rochii. Chiar daca ar avea un ascutit simt de adaptare, cum sa se obisnuiasca Biserica cu toate acestea?

Decolteul cu dantela

Abia in ultimul timp pielea si-a largit domeniul de intrebuintare. Creatorii de moda au introdus-o in fabricarea bluzelor, a mantiilor, a rochiilor, a hainelor de sport. Vesmintele de piele sunt scumpe dar aproape ne- degradabile. Tocmai de aceea ele sunt preferate hainelor confectionate din imitatii de piele.   in picturile murale (ne-iudaice) se vad vanatori si razboinici ce poarta tunici scurte, inchise sus, cu maneci pana la cot. Barba si parul lung constituiau moda obisnuita, insa unii isi radeau parul si, inspirandu-se probabil din moda egipteana, purtau peruci. Dupa exod, timp de cinci secole au avut loc unele schimbari ale costumelor. Barba si parul au ramas insa mereu lungi, iar capul a ramas acoperit.

 Decolteul era bordat cu unul sau cu mai multe randuri de dantela, iar coafura fusese simplificata: parul se purta intr-un coc mic si rotund pe varful capului, cu bucle cazand pe parti. In linii generale, aceasta moda s-a mentinut in primii ani ai domniei lui Ludovic al XlV-lea. A mai fost adaugat pe solduri un colan de fibre vegetale si s-a mai purtat o trena, destul de incomoda uneori.  Daca initial a fost creat ca un maiou de sport cu fermoar in fata, in partea superioara, astazi el este rotund in jurul gatului sau cu trei nasturi, cu maneca lunga, cu maneca scurta sau fara maneci. Acest tricou 100% din bumbac, in diferite culori, dar cel mai adesea in alb-albastru, ca haina marinarilor, se poarta cu bermu- de sau blue jeans, cu tenisi sau bascheti. in vara anului 1994 erau in mare voga hainele crosetate gen plasa.

Doar la prima vedere par fara rost aceste intrebari. Simtul mirosului functioneaza inca din primele ore ale vietii noastre. Cu ajutorul lui, nou-nascutul isi recunoaste mama dintr-o mie. in plus, atunci cand celelalte simturi ale noastre sunt „adormite", simtul mirosului ramane in alerta si analizeaza mediul inconjurator.  Brutalitatea socurilor a facut ca din a doua jumatate a secolului al XlX-lea sa se adop te jambiere pentru protejarea jucatorilor de crichet, spre marea indignare a puristilor. Acestia din urma purtau fie knickerbockers, fie pantaloni largi ca aceis ai taranilor olandezi. Astazi rugbistii si hocheistii poarta veritabile armuri pentru a-si proteja partile fragile ale corpului.

 Dovada este faptul ca la Guarrazar au fost gasite coroanele regilor vizigoti ai Spaniei, printre care si coroana regelui Receswinthe, formata din placi de aur articulate. Coroana inchisa in partea superioara, emblema puterii imperiale in Orient, a fost reclamata de catre Carol cel Mare si succesorii sai, in timp ce regii Frantei au purtat coroana deschisa.   Iar Felicien Marceau, membru al Academiei Franceze, in cartea sa Pasiuni dezlantuite... pasiuni destramate sustine originea militara a cravatei: „Ea este cea care ne-a ramas din armura si adeseori este primul lucru de care barbatul se descotoroseste cand ajunge acasa, ca pe vremuri, stramosii lui, de sabie. 

Cosmeticile frumusetii

 Firul se solidifica in contact cu aerul si apoi era supus unei denitrari pentru a regenera celuloza. Chardonnet si-a expus procedeul si masina care ii putea fila matasea la expozitia universala din 1889. Bineinteles ca matasea realizata de el nu se putea compara cu cea naturala. Asa cum se va intampla mai tarziu in Evul Mediu, negustorii nu riscau transporturi lungi si dificile decat pentru obiecte de lux (bijuterii, plante pentru vopsit, stofe rare), astfel ca majoritatea populatiei se imbraca in functie de resursele locale. Cum hainele erau fixate doar prin cateva cusaturi, fiind putin ajustate, nu era necesara existenta unui specialist.

 in Europa au inceput sa circule chiar si saluri contrafacute. Femeile din secolul al XlX-lea, care au renuntat la mantale, ieseau cu cape din tafta vatuita, asemanatoare hainelor de deasupra ale copiilor mici, cu saluri de casmir drapate, cu mantalute cu maneci bufante la umeri si cu gulere croite in cerc.  Cele mai influente case de moda din anii 1920-1940 au fost conduse de femei. Desigur, Worth si Doucet existau inca, dar nu mai erau casele vedeta. Creatoarele cele mai apreciate in acea perioada au fost: Jeanne Lanvin, care se preocupa de palarii si care a creat in 1906 rochii brodate, de un gust rafinat, Madeleine Vionnet, pioniera croielii diagonale care-si va deschide Casa de moda in 1921, Gabrielle Chanel, care si-a deschis Casa de moda in 1919, a creat primul taior si, mai mult decat o inventatoare de forme, a fost reprezentanta unui nou stil de viata.

 Costul necesar pentru realizarea unei colectii de haute couture este de 30 milioane de franci francezi, fara a mai vorbi de sumele necesare pentru publicitate, care uneori sunt mult mai mari. Pentru a se impune, un creator de moda are nevoie, pe langa originalitate si creativitate, de un dram de nebunie, de perseverenta si de multa munca. Adevarul este ca aceste legi ii priveau doar pe favorizatii soartei; nici o lege nu a stipulat vreodata ca un taran nu poate purta o haina brodata cu aur (lucru care de altfel ar fi displacut atat celor din clasa lui, cat si stapanului), insa mijloacele pentru cumpararea unei asemenea haine ii erau inaccesibile.

Abia spre sfarsitul secolului al XlX-lea a inceput sa fie folosit lodenul* pentru hainele de ascensiune. Astfel, mantalele loden (cu pelerina si gluga) au inceput sa faca parte din tinuta alpinistului, la fel ca pantalonii si jambierele de tricotaj, care puteau fi suflecate cand era prea cald.  Turbanul, imama, va deveni, asadar, semnul distinctiv al islamului. Purtarea acestei fasii de panza infasurata in jurul unei bonete speciale, arakia (araq = transpiratie), care are functia de a absorbi sudoarea pielii capului, evitandu-se astfel murdarirea turbanului, este unul dintre obiceiurile ante-islamice ale popoarelor din desert, prin care acestea se protejau de soare. 

Influenta modistelor

Scotianul John MacArthur a avut geniala idee de a creste oi pe aceste pamanturi. Dupa ani si ani de incercari de adaptare la climatul australian a oilor din ramura spaniola incrucisate cu cele americane (rasa Vermont), MacArthur a reusit acest lucru. Acum lana merinosului australian cantareste noua livre, de trei ori mai mult decat lana primelor oi aduse aici.  Ateniencele il luau de obicei peste chiton, drapandu-l larg. Capatul din spate al peplos-ului putea fi pus pe cap, astfel incat el constituia un fel de gluga. in talie era prins cu o centura ce facea ca drapajul sa nu dezveleasca piciorul drept, asa cum se intampla de obicei la barbatii care purtau chiton. Peplos-\in\e. erau cusute pana la jumatate.

 Doar sub domnia lui Ludovic al XVI-lea s-a facut simtita influenta modistelor, care impuneau schimbari fara legatura cu evolutia societatii, la fel ca in secolul XX. Populatia afectata de aceste schimbari era atat de putin numeroasa, incat este clar ca ele nu puteau reflecta niste preocupari generale.  Aceasta italianca inventiva, despre care Dior spunea ca "a impins eleganta pana la limita bizarului", a creat in 1935 unul dintre primele bou- tiques, in Place Vendome. Nina Ricci s-a instalat la Paris in 1932, tanarul Mainbocher a creat toaleta de mireasa a ducesei de Windsor in 1936, iar in atelierele lui Lucien Lelong s-au format doi croitori-vedeta: Christian Dior si Pierre Balmain. 

 Creatori de moda celebri

" Aceasta este insa o alta poveste. Yves Saint Laurent murmura: "Marea arta, spunea printul Metternich, este de a dura."In 12 iulie 1998, la Finala Campionatului Mondial de Fotbal, dupa meciul Iranta-Brazilia, Yves Saint Laurent a organizat o retrospectiva a celor patruzeci de ani de cand se ocupa de creatia vestimentara.  Pentru a se apara de exploziile de grizu, in minele de carbune muncitorii purtau bluze din canepa, greu inflamabile. inaintea inventarii lampii de protectie a lui Humphry Davy se obisnuia ca inaintea minerilor sa se trimita un "om cu foc", invelit intr-o capa de piele pentru a provoca explozia de grizu.

 Ceea ce, in pofida spuselor scriitorului John Fowles despre cinematografie si televiziune, nu este decat un argument in plus pentru studierea evolutiei mentalitatilor, inclusiv in sala de cinema.Pe ecran blanurile au fost interzise de catre eleganti. Opozitia ecologistilor si disparitia rapida a unor specii de animale a dus la triumful imitatiilor. Si sa nu uitam ca Moschino obisnuia sa spuna: ,JDaca icrele negre ar fi fost ieftine, ar fi avut un gust mult mai putin interesant." Un alt ecologist inversunat, creatorul de moda contemporan Jean Charles de Castelbajac, a lansat o noua moda. Cele mai populare ceasuri in Occident (marca Swatch) au fost imprimate pe hainele pe care le-a creat.

Moda in diferite regiuni ale globului

 Legati de obiecte, iubindu-le chiar, nu numai ca ne indepartam de religie, dar schimbam toate regulile vechi. "Pantofii pe care-i iubesti sau pe care-i urasti!" - suna reclama.) Toata istoria vesmantului-seductie nu e nimic altceva decat un subtil du-te-vino intre ascundere si dezvaluire.   Bijuteriile de chihlimbar si de ambra au circulat in toata Europa protoistorica, perioada in care civilizatiile din Mesopotamia si Egipt ajunsesera deja la tehnici avansate de prelucrare a acestora. Se poate vorbi de existenta in Europa a unor tipuri de vesminte elaborate deja in decursul celor doua milenii de dinaintea erei crestine.

Se fabricau haine simple, la domiciliu. in rest puteau fi cumparate haine uzate de la fripiers, care aveau dreptul sa reconditioneze si sa retuseze hainele vechi pe care le vindeau apoi oamenilor. Abia in secolul al XVI-lea acesti fripiers au obtinut permisiunea sa vanda haine noi, fabricate ,fara masura si aventuros", dar numai daca erau de calitate inferioara. Noua legislatie facea ca pretul de vanzare al acestora sa creasca din ce in ce mai mult. in sfarsit, haute couture a refuzat sa lucreze in acord cu industria pret-a-porter-ului. Desi dupa razboi s-au organizat chiar si colectii de pret-a-por- ter, haute couture dorea sa ramana fixata in atitudinea ei traditionala: ea se adresa unei clientele apartinand claselor mai instarite, neoferind nimic acelui val de tinerete din anii '60, datorat natalitatii crescande de dupa razboi, care cerea un costum adaptat propriului stil de viata.

Spaniolii se dadeau in vant dupa perle, asa ca nu e de mirare ca ele au inceput sa fie falsificate de catre negustori francezi si venetieni, care le faceau din sticla si din solzii unui anumit soi de peste. Reteta respectiva a fost redescoperita de catre Jacquin in anul 1860, care a si dus-o cu el in mormant.  Un semn de mare eleganta era imbracarea mai multor kimono-uri deodata. Unele femei imbracau pana la douazeci de kimono-uri unul peste altul. Pantalonii erau lungi, iar cordonul lat ajungea pana sub sani, fiind legat in diverse moduri, in functie de pozitia si de varsta femeii. Culorile erau acordate cu florile anotimpului respectiv. In casa se intra fara incaltaminte, numai cu sosete de bumbac sau de matase.

Au fost create semne distincte pentru diferitele grade: galoane de diverse tipuri, cusute pe maneci, pentru subofiteri, diferite semne pe umar pentru ofiteri. Progresiv, insignele obisnuite ale gradelor ofiterilor au devenit trese de aur si de argint cusute in numar variabil pe maneci, in timp ce stelele erau rezervate generalilor. Obiceiul de a imbraca cu ocazia nuntii haine traditionale e prezent si pe alte meridiane. in India, de exemplu, viitori soti sunt imbracati asemeni divi nitatilor, iar mirele poarta o coroana, simbol al faptului ca el este regele zilei. in Japonia, unde, printr-o curioasa impartire a competentelor, ceremoniile funera re sunt celebrate de catre budisti, in timp ce nuntile se oficiaza in temple shin toiste, mireasa se imbraca in rosu, pentru ca albul, departe de a fi culoarea puritati i si a bucuriei, este culoarea doliului. Click aici

Moda in planul social

Pe plan social lucrurile stau exact invers: comportamentul nostru e strans legat de costum.) lixista apoi persoane narcisiste care vor sa isi ofere lor insele imaginea cea mai stralucitoare si cea mai flatanta, deoarece le place sa se contemple. Din aceasta categorie fac parte elegantii, liderii modei, capabili sa dea celor ce-i privesc senzatia unei reusite estetice.   Rochia-camasa de muselina alba corespundea unui nou gust, iar hainele masculine renuntau la broderii, ele fiind acum din matase uni, in culori fine: roz, albastru, gri, galben sau verde pal. La inceputul secolului al XlX-lea, hainele ajustate pe corp erau confectionate din tesaturi subtiri, usoare, avand mici decoratiuni imprimate. Muselina alba si inul alb, ornate cu broderii tot albe, compuneau toalete mereu proaspete, purtate sub salul de casmir.

Va supravietui pana in secolul al XVII-lea, prin costumul purtat de suverane la incoronare. Mai exista un tip de rochie, cel numit corset; aceasta rochie era decoltata rotund si inchisa in fata cu sireturi. Coafura s-a dezvoltat intr-un mod original: parul era prins pe tample in doua cocuri mici, adesea invelite intr-o plasa de matase, careia i se suprapunea o constructie complicata din in intarit sau un fel de coif din material de lenjerie, mai ales in Tarile de Jos. Ea se va imbraca la Sonia Delaunay. Asa va fi."Rochiile Gabriellei Chanel au fost aproape primele pe care o femeie le-a putut imbraca fara ajutor, renuntand la complicatiile inutile ale sistemului de inchidere folosit pana atunci. Nascuta in 1887, anul incoronarii tarului Alexandru al II-lea, Chanel a avut multe legaturi cu ultimii reprezentanti exilati ai Imperiului rus.

Astazi perlele de cultura castiga din ce in ce mai mult teren, cele mai cunoscute fiind cele produse de firma japoneza Miki- moto. Acestea se remarca prin calitate, prin culoarea intensa si uniforma si prin densitatea crescuta a stratului de sidef. Sa amintim aici si bijuteriile create pentru tarii rusi de catre Cari Faberge. La ceremonii se purtau haine lungi pana la pamant, brodate cu diverse figuri simbolice (dragoni, pasari, flori). De remarcat ca la chinezi imbracamintea nu cauta sa puna in evidenta formele corpului, nici chiar la femei; vesmantul trebuia sa creeze o impresie de eleganta si de magnificenta.

In revista Mode Illustree din anul 1901 se face precizarea ca vizitiii pot fi autorizati sa poarte favoriti, dar nici un servitor nu poate purta mustata.Astazi obiceiurile s-au schimbat mult. Restaurantele ii imbraca pe chelnerii proprii intr-un costum corespunzand stilului casei, care merge de la travestiul folcloric pana la haina neagra. Fara a mai vorbi aici de localurile de tip Play- boy...  Tinerii au adoptat camasa inflorata, trench-coat-ul sau pardesiul lung din piele pe care o anumita vedeta a ecranului sau a cantecului le-au facut necesare pentru cei ce doresc sa se identifice cu eroul care incarneaza ideile la moda, atragandu-si astfel admiratia tinerelor indragostite de acea imagine.Tot prin intermediul costumului incearca sa-si seduca partenerii ocazionali si homosexualii, al caror "cartier general" se afla in celebra Bois de Boulogne din Paris. 

Consumatorii de moda

Cel mai mare consumator de in al zilelor noastre este Franta, tara care are si cele mai multe filaturi din Europa Occidentala. Inul este insa concurat de textilele artificiale, care au patruns in multe sectoare vestimentare ce-i fusesera rezervate acestuia in mod traditional: lenjeria de corp, batistele etc.  Potrivirea eleganta a cutelor era o operatie complicata. Toga infasura corpul de trei ori, imbracarea ei necesitand ajutorul unor sclavi experimentati. in casa barbatii purtau o tunica larga, lunga pana sub genunchi, avand la mijloc o centura. Iarna imbracau doua sau trei tunici una peste alta.

Barbatii au adoptat obiceiul de a purta pantaloni, peste care luau o camasa lunga pana la genunchi, cu maneci pana la cot si stransa cu o cingatoare. Din lumea orientala provenea si atentia pe care bizantinii o acordau coafurii. Formele bonetelor, materialele folosite, ocaziile la care erau purtate si modul in care erau ornate (pentru ornamente se foloseau matasea, perlele, pietrele pretioase), toate acestea erau strict reglementate dupa rangul fiecaruia.  Iar minijupa, desi propusa de stilisti, n-a triumfat decat atunci cand Andre Courreges i-a dat un stil, in 1965. Hainele de piele, culorile tipatoare, sortul, cizmele purtate la toate orele zilei si in toate anotimpurile, minijupa, mantoul maxi, bluzoanele si blugii sunt mode lansate de pret-a-porter, a caror istorie ar fi greu de povestit. Doar foarte putine idei de moda sunt adoptate de un numar suficient de femei pentru a li se conferi notorietate.

Desi parfumurile sunt asociate principiului vietii, unele arome puternice, narcotizante, se asociaza somnului si prin aceasta mortii. Ca si bauturile, parfumurile pot stimula imaginatia, dar pot alina si sufletul. Daca in Antichitate se ardeau diverse plante sau rasini pentru a se parfuma o incapere in scopuri terapeutice, cercetatorii din zilele noastre sustin ca portocala, lamaia si bergamota au un efect linistitor.   in anii '60 si '70 tatuajul a atins apogeul in Europa, pentru ca apoi sa fie dat uitarii. Reapare in Statele Unite ale Americii ca o moda a anilor '90, iar in anul 1992 revine in Europa. in prezent gravarea desenelor cu ac sau os este interzisa. Maladia SIDA a impus noi precautii: aparatura sterila, noi tipuri de vopsele.

 Pentru cei condamnati la galere nu exista un costum special, ei purtau doar o boneta rosie, pe care o regasim la ocnasii din prima jumatate a secolului al XlX-lea. Costumul ocnasilor era astfel conceput incat sa faca dificila fuga acestora: bluza rosie, pantaloni galbeni, boneta rosie (pentru cei condamnati pentru o perioada de timp) sau verde (pentru cei condamnati pe viata).  Se pare ca barbatii sunt innebuniti dupa mirosul de femeie. in acest moment sunt la mare moda dessous-urile pentru barbati create de Hugo Boss, care a abordat cinci stiluri distincte: retro, clasic, marin, atletic si Arizona (in genul chilotului utilizat in armata americana in anii '30). Sa amintim si cateva date statistice, care spun si ele ceva despre mentalitati: un american isi cumpara douasprezece perechi de chiloti pe an, iar un francez doar patru perechi.

Din ce sunt create hainele

Defectul acestor fibre este ca sunt foarte sensibile la caldura, iar problema vopsirii lor a fost rezolvata abia in zilele noastre. In lume, fibrele sintetice sunt mai putin folosite decat fibrele naturale, dar tendinta lor este de a se extinde, ele constituind o solutie posibila pentru problemele vestimentare ale unei lumi in expansiune.  Cu cativa ani mai devreme, insa, fusese descoperit, absolut din intamplare, albastrul de Prusia. Un anume Diesbach, droghist care fabrica si vindea un colorant rosu, isi procura materia prima de la Johann Konrad Dippel, un farmacist nu foarte cinstit, care la un moment dat 1-a inselat, vanzandu-i alte substante.

Foarte mari, palariile sfarsitului de secol XVIII erau facute din materiale fragile si erau botezate dupa numele unui fapt divers. Putem aminti de exemplu palaria a la Caisse d'Escompte, care era fara fund, ca si casa Bancii falimentare. Putem gasi acest lucru de un gust indoielnic, insa pe atunci modele nu mai purtau, ca inainte, numele elegantului caruia i se atribuia lansarea lor, ci erau desemnate printr-o aluzie la actualitate.   Klimt se amuza pictand si desenand modele de kimono-uh, pe care le executa cumnata sa. Linia Poiret a fost foarte repede adoptata. Cand surorile Floge au venit la Paris, in 1912, pentru a-si prezenta modelele, ele au venit direct la Paul Poiret. Au fost aplaudate mai ales pentru modelul Valse de Vienne.

 Aceste substante, mirosite de animale in mediul inconjurator (cu ele isi marcheaza teritoriul pe arbori si pe sol) si la contactul cu congenerii lor, joaca un rol important in comportamentul sexual, uneori de-a dreptul uimitor. La soareci, de exemplu, atunci cand o femela recent fecundata de un mascul este pusa in prezenta altui mascul sau a mirosului acestuia, avorteaza spontan.  Despre aceasta boneta Alfred de Musset spunea in Mimi Pinson ca este singurul acoperamant pentru cap potrivit unei muncitoare cochete, dar de conditie modesta.Dupa aceste eficace bariere ridicate de costum, asistam astazi la o democratizare a imbracamintei, multe semne distinctive disparand, mai ales dupa Al Doilea Razboi Mondial.

in a doua jumatate a secolului al XlX-lea, costumele din piesele istorice au fost comandate pictorilor, fiind reconstituite destul de exact. Rachel juca in Fedra drapata in stil antic, dar fara sa fi renuntat la corset. in aceeasi perioada, in piesele moderne fiecare actrita se imbraca la croitorul ei si rochiile se intalneau pe scena, fara nici o intelegere prealabila.  Creatorul englez Redfern a compus pentru printesa Alexandra de Galles un costum fara ornamente, din lana uni, format dintr-o jacheta cu un guler taior si revere, un corsaj din aceeasi stofa si o fusta lunga. Incet-incet, corsajul de drap va fi inlocuit printr-o vesta colorata sau printr-o bluza a carei evolutie o va urma indeaproape pe cea a camasii masculine. 

Sa cunoastem incaltamintea epocii

 Putem spune chiar ca textilele au fost studiate mai ni"*1 decat costumele, datorita muzeelor fondate in orasele care traiesc din industfia textila. Multe alte obiecte trebuie adaugate costumelor propriu-zise daca vrem sa cunoastem cu adevarat imbracamintea unei epoci: lenjeria, palariile, manusile, ciorapii, incaltamintea. Obiectele gasite in mormintele re-gale de la Ur, care dateaza din anul 2700 i.H., dovedesc marea arta a bijutierilor sumerieni. S-au gasit piese de aur incrustate cu lapis lazuli, onix, turmalin: ace de par, pectorale, cercei, bratari din aur si argint. Un alt obiect de podoaba, dar si de utilitate practica, fiind folosit pentru autentificarea actelor, era sigiliul, lucrat dintr-o piatra semipretioasa sau din aur, care se purta legat la gat sau la incheietura mainii. Click aici

 Nu trebuie uitat insa nici tratatul lui Agnolo Firenzuola. Criteriile erau exact stabilite: parul trebuia sa fie blond, fruntea alba si inalta cat jumatate din lungimea ei, ochii apreciati nu erau negri de tot (desi se credea ca ochii lui Venus fusesera negri), nasul trebuia sa fie putin ridicat, buzele nu prea subtiri, iar gura mica, atunci cand se deschidea fara a vorbi sau rade, nu trebuia sa lase sa se vada mai mult de sase dinti de sus.  Tot razboiul e responsabil pentru extinderea tricotajului manual. in revistele pentru femei apareau modele de tricotaje pentru soldati si in mainile femeilor din toate clasele sociale se gaseau ace si gheme de lana. Broderiile nu isi mai gaseau locul in noul costum simplificat.

Dar, pe masura ce concentratia este scazuta, omul simte din ce in ce mai putin, in timp ce cainele continua sa identifice mirosul pana la o concetratie de o mie de ori mai mica decat cea perceputa de om. Dar, pentru a reusi aceasta performanta, cainele trebuie sa fie dresat sa recunoasca acest miros. Fetitele au renuntat la rochiile albe in acelasi timp cu surorile lor mai mari; fustele lor erau insa putin mai scurte si, intre 1810 si 1860, lasau sa se vada picioarele si pantalonasii de lenjerie. Catre 1880 rochiile fetitelor s-au scurtat vizibil, pana la genunchi, picioarele aparand in ciorapi negri sau in sosete scurte. 

Dar, daca acum 30 de ani Audrey Hepburn era cea care dicta moda, astazi e randul Madonnei sa o faca. Imediat dupa Evita, filmul lui Alan Parker, a fost reactualizata moda tangoului si creatorii de moda s-au lasat inspirati de superbele rochii ale Evei Duarte Peron. Disputa asupra vietii Evei Peron nu s-au incheiat nici o data cu viata ei, nici o data cu odiseea trupului ei neinsufletit, si nici astazi, dupa atatia ani si carti scrise despre ea.   Catre 1900 dansatoarele de can-can din Paris au fost obligate prin lege sa poarte un chilot in timpul dansului. Un "inspector de chiloti" le supraveghea in fiecare seara, avand grija ca legea sa fie respectata. Tot catre 1900 indispensabilii au inceput sa fie pretuiti si in armata. Un maior se adresa firmei Schiesser astfel: ,jn indispensabilii dvs. de bumbac parazitii nu patrund asa usor ca in cei de lana, ceea ce e foarte important in cazul unui razboi."

Fantasmele barbatilor

 Conform acestei mentalitati, femeile de la Curte nu-si faceau probleme din cauza decol- teurilor imense, dar aveau grija sa nu-si dezveleasca in nici un caz partea de jos a corpului, ca nu cumva pasiunea barbatilor sa se raceasca. in multe epoci si pe diverse meridiane, fantasmele barbatilor s-au focalizat asupra minusculelor parti vizibile ale picioarelor sotiilor si concubinelor lor.  Au pregatit pietrele de onix, le-au prins in monturi de aur si au gravat pe ele numele fiilor lui Israel, cum se graveaza pecetile. Si el le-a pus pe umerarii efodului, ca pietre de aducere aminte pentru fiii lui Israel, asa cum Domnul ii poruncise lui Moise. A facut apoi pieptarul, lucrat cu maiestrie, din aceeasi lucratura ca efodul: de aur, de fir albastru, purpuriu si stacojiu si de in subtire rasucit. 

La sfarsitul secolului al XV-lea, influenta italiana a triumfat in toate domeniile artistice. Italia se afla in perioada ei cea mai stralucitoare din Renastere. Artistii italieni erau solicitati peste tot. Moda italiana va impune in Europa formele ei largi, corsajele decoltate patrat, pourpoint-uhle deschise. in vartejul acestui curent vestimentar si-a facut aparitia elementul care va constitui unul din evenimentele majore din evolutia costumului feminin: corpul cu balene.   Burtierele si sutienele cu armatura au fost puse in cuferele din pod, alaturi de corsetele si jupoanele cu turnura, cu care de altfel se inrudeau.Acestor variatii gratuite si obositoare ale modei le-a urmat o surprinzatoare intoarcere la clasicism. Directiunea Parfumurilor Chanel a convins-o pe domnisoara Chanel sa iasa din izolarea ei elvetiana si sa redeschida in 1954 Casa de moda pe care o inchisese in 1939. 

Aceasta cantitate consi- tleiahila de par se fixeaza pe niste coarne lungi din lemn sau din argint, cu un pieptene si cu o panglica alba. Unii creatori excentrici din zilele noastre propun iei coafuri, unele mai ciudate ca altele. Americanca Terry Niedzialek transpune in coafuri orice tema, realizand adevarate sculpturi din par, Foloseste vopsele multicolore, fixative, dar si lut, miere sau ceara de albine.  Krickeberg scria undeva: "Cu siguranta ca nici o alta armata din lume n-a oferit vreodata un spectacol atat de fantastic ca armata de luptatori azteci; mai ales cand acestia, stralucind de aur, scanteind de pietre pretioase, unduind cu penele lor multicolore, se napusteau asupra inamicului, scotand asurzitoarele lor urlete de lupta si invartind deasupra capului spadele de obsidian."

 Atacul venea dinspre personalitatea iesita din comun a unei Katharine Hepburn sau a unei Carole Lombard si din noile roluri propuse de Homeri Elenelor ce indrazneau sa rupa monotonia rolurilor de pana atunci, sa puna in viata unei femei cariera inaintea dragostei (Ginger Rogers in Kitty Foyle sau Joan Crawford in Mildred Pierce).  Putine femei sunt fidele acestui tip. Majoritatea barbatilor admira zeitele si sunt flatati sa se arate in public in compania lor, dar prefera ca acasa sa fie asteptati de o femeie devotata. in toate epocile, alaturi de femeia-idol, afisata ca un obiect pretios, gasim tipul mamei de familie, al stapanei casei, care nu a abandonat dorinta de a placea, ci vointa de a se afirma provocand. 

Imbracamintea a la francaise

 De cele mai multe ori informatiile necesare unei istorii a vestimentatiei sunt presarate ici-colo sau lipsesc cu desavarsire. Ceea ce ii pune in incurcatura nu numai pe designerii de teatru ori de film!  Purtau si tunici sau mantale pe care uneori le ornau cu motive din Sfintele Scripturi. Preotii erau imbracati in haine de culoare violet, rosu sau rosu inchis, ornate cu aur si cu pietre pretioase. Ei purtau haine luxoase, vechi de secole, facute dupa croiala babiloniana, descrise in Cartea Exodului. 

Imbracamintea a lafrangaise nu mai era purtata decat la Curte; oamenii incepeau ceea ce Fliigel numeste "marea renuntare la un costum flatant". Dar un asemenea lucru nu se intampla de azi pe maine! Costumul dintr-o singura culoare, ale carui trei piese sunt din aceeasi stofa, n-a aparut decat in anul 1855.  Haute couture s-a dezinteresat de moda de vara si de moda sport, mode care promiteau totusi o mare dezvoltare o data cu importanta tot mai mare pe care o primea timpul liber.Sub influenta lui Christian Dior, haute couture a luat obiceiul de a propune o linie noua din sase in sase luni, ceea ce nu corespundea posibilitatilor de asimilare ale clientelei.

 Daca ciorapii barbatesti aveau modele bogate, femeile purtau, pe sub rochiile lor lungi, sosete foarte simple. Ciorapii de dantela au fost introdusi in moda feminina de catre Doamna de Pompadour. Si, cu toate ca prima masina de tricotat fusese inventata inca din anul 1589, ciorapii produsi astfel s-au impus abia catre sfarsitul secolului al XVIII-lea.  in picioare purtau sandale confectionate dintr-o tesatura din fibre de agave. Nu numai tesaturile ornamentate intr-un anumit fel indicau rangul, pozitia sociala a persoanei respective, ci si pieptanatura, tatuajul sau podoabele. Nobilii isi taiau parul, lasandu-si doar o coada in spate, legata cu o panglica rosie si alba, in care erau infipte pene colorate.
S-a luat obiceiul ca livrelele sa fie ornate cu pasmanterie pe toate taieturile croielii. in secolul al XVIII-lea acesta devenise semnul distinctiv al valetilor, in timp ce servitorii negri erau imbracati in costume-fantezie si purtau un medalion cu emblema stapanului lor. Acest gen de livrea a supravietuit Revolutiei franceze.   Filosoful si scriitorul francez Jean Baudrillard spunea:,.Atragem doar cu fragilitatea noastra si niciodata cu puterea fizica sau cu un semn ce ar trada-o." jnsa aceasta fragilitate este produsul unei mari forte interioare: doar cine se sii^tg siab sta mereu in garda, e incordat si agresiv, se misca agitat si vorbeste rastit, cine Se simte sigur pe el e linistit, nu sta mereu la panda si nu simte tot timpul nevoia sa atace.

Vesmant cu buzunarele plasate in pulpanele largi

 Sutana preotilor, rochia alba imbracata la prima comuniune, voalul miresei nu au putut fi suprimate fara ca opinia publica, in ciuda obisnuitei ei indiferente fata de problemele religioase, sa strige ca e vorba de un sacrilegiu. Sa ai un costum potrivit inseamna sa te conformezi obisnuintelor societatii in care traiesti, caci ceea ce e decent sau nu se defineste prin obiceiuri. O data cu inceputul domniei lui Ludovic al XVI-lea, tesaturile la moda sunt cele mai suple. Se purta tesatura stralucitoare de satin, in tonuri deschise, cu un decor in dungi sau cu mici floricele. Se spune ca moda dungilor a fost inspirata de prima zebra adusa la Paris. Era epoca in care formele costumului cunosteau o simplificare.

 Pana la raspandirea acestui vesmant cu buzunarele plasate in pulpanele largi, barbatii nu se despartisera niciodata de borseta pe care o purtau la centura inca din Evul Mediu. Buzunarele erau acoperite de un rever fixat prin trei nasturi. Pentru simetrie s-au pus revere si pe vesta. De cand aceasta a devenit jiletca, buzunarele ei mici servesc pentru punerea ceasului, a maruntisului, a obiectelor pretioase.   Acesta e motivul pentru care muzeele americane sunt astazi cele mai bogate in toalete ce poarta marcile caselor celebre. Cel care va fi pentru un secol liderul cvasiunic al modei feminine este englezul Charles-Frederic Worth (1825-1895). Venit de tanar la Paris, el a lucrat un timp intr-un boutique de pe strada Richelieu, specializat in vanzarea de saluri de casmir.

Inainte erau copiate palariile de dinainte de razboi. Femeile se simteau "bunici" si au incetat sa le mai poarte. in anii '70, magazinele de moda erau inca plictisitoare. Nimeni nu avea curajul sa sparga gheata. Apoi, cativa tineri creatori s-au pus pe treaba pentru a reinvia o industrie muribunda, cea a palariilor. Succesul nu a intarziat, vanzarile crescand imediat. insa mentalitatile au nevoie de mult timp pentru a se schimba.   Iar Ludovic al XVI-lea a dorit sa impuna costume corespunzand importantei fiecaruia: in timp ce ecleziastii trebuia sa-si pastreze tinuta potrivita rangului lor ierarhic, nobilii adaugau hainelor lor elegante o palarie cu pene albe si o capa brodata cu aur; cea de-a treia categorie de cetateni purta un fel de uniforma neagra, cu o manta uni si o palarie simpla. 

Astfel ca in fiecare an se realizeaza un top al prostului gust vestimentar. in 1993, titlul de cea mai prost imbracata i-a revenit actritei Glenn Close, caracterizata ca "tocmai buna pentru Aleea Cosmarurilor". Locul al doilea i-a revenit Juliei Roberts, care parea "o mireasa desculta", iar locul al treilea Dianei Ross, care parea doar "o fatuca aducand a martianca".  Sunt mode pe care nu trebuie sa le urmam niciodata." Iar in 1844, monseniorul Gousset le indica confesorilor sa faca tot ceea ce pot fie pentru a impiedeca incetatenirea modelor indecente, fie pentru a le face sa dispara. Desi incorsetarile vestimentare ale Bisericii Catolice au fost uneori dramatice, trebuie sa recunoastem ca acest interes pentru vesmant nu e apanajul catolicismului.