La doar saptesprezece ani

 La doar saptesprezece ani el i-a prevazut utilitatea practica si a inceput sa organizeze exploatarea lui comerciala, impreuna cu fratele sau. Si-a consacrat viata ameliorarii produsului. A reusit sa-1 foloseasca pentru vopsirea matasii, apoi pentru imprimarea pe bumbac. Acest succes i-a determinat pe multi chimisti ai lumii sa caute noi coloranti.  Tehnica fabricarii lor s-a dezvoltat in estul si in nordul continentului european, unde climatul le facea necesare pentru munca efectuata afara. Se mai tricotau bonete. Tesatura cu ochiuri e supla, elastica, modelandu-se dupa corp. Cand moda masculina a permis, in sfarsit, dezvelirea gambelor, vechii chausses de drap au fost inlocuiti prin bas-de-chausses tricotati care se mulau pe picior. 

 Femeile au obtinut abia in anul 1675 autorizatia de a practica aceste meserii; pana atunci, croitorii s-au opus intotdeauna cu succes acestui lucru. Cu exceptia catorva amendamente, aceasta Carte a meseriilor a ramas in aplicare pana in 1776, cand a fost abolita de catre Turgot. Croitorii nu aveau, asa cum nu au avut niciodata, dreptul de a vinde drap; ei faceau haine din tesatura adusa de clientela. Aceasta transformare care ni-1 infatiseaza pe barbat in cautarea unei imagini de sine mai putin conformiste o putem deduce si din cresterea vertiginoasa a cifrei de afa-ceri din industria hainelor masculine (crestere mai puternica decat in domeniul vestimentar feminin!).Societatea de consum ii impinge pe cumparatori sa-si schimbe cat mai des hainele si incurajeaza astfel variatiile modei.

Dupa ce ani de zile femeile au purtat taioare, iar barbatii clasicele costume masculine, a venit vremea ca fiecare sa-si dezvaluie personalitatea. Se poarta perechi vechi de blue jeans, una sau doua camasi lungi, legate la mijloc, pulovere largi si bocanci. Adevaratii grunge se simt bine in natura incer-cand sa se detaseze de telefon si de masinile sport.  Astfel s-a putut vedea cine e print si cine croitor... Si tot din povestile lumii aflam cat de invidiati erau cei care purtau tesaturi scumpe sau cei care aveau indemanarea de a le face. Stim doar ca zeita care a fost intrecuta in indemanare la realizarea unei tesaturi de catre o muritoare a prefacut-o pe aceasta in paianjen. 

 Si Christian Dior a intuit ascunsele dorinte ale femeilor pe care le-a imbracat: pentru Edith Piaf - rochia neagra, pentru Marlene Dietrich - faimosii sai pantaloni, pentru Ava Gardner - haina inflorata, pentru Olivia de Havilland - rochia de bal. Cine ar vrea sa vada cum au evoluat mentalitatile acestui secol ar trebui sa priveasca nu doar evolutia de la Sarutul lui Rodin la Poarta sarutului a lui Brancusi, de la panzele lui Delacroix la panzele lui Picasso si ale lui Dali ori de la blues la rap, ci ar trebui sa faca un popas si intr-o cinemateca. in secolul al XVIII-lea viata societatii pariziene dadea tonul intregii Europe. Seducatorul acelui timp era un barbat spiritual, cu o fata surazatoare, imbracat in matasuri de culori deschise. Silueta a fost degajata de hainele incomode din trecut; sub influenta engleza si o data cu noile idei filosofice, costumul s-a simplificat, iar eroii de roman au incetat sa-si mai pudreze parul.

Suveranul ce poarta insemnele puterii sale

Astazi, insa, cu mult mai multi centimetri patrati de piele descoperita decat acoperita, turistii invadeaza manastirile, in ciuda placutelor de la intrare care-i roaga politicos pe vizitatori sa nu intre imbracati in costume de baie, fuste mini sau pantaloni scurti. Sub influenta modei ioniene, multi greci, in special nobilii, purtau o tunica lunga, avand uneori o trena cu multe pliuri; aceasta a ramas in secolele urmatoare haina specifica preotilor, cantaretilor, participantilor la diverse competitii. Chiton-u\ putea ajunge pana la glezne (chiton poderes), acest model fiind imbracat de persoanele care doreau sa impresioneze multimile si, in unele ocazii, de femei.

 Acest detaliu de origine militara a fost imprumutat din uniforma militara a secolului al XVIII-lea. Manecile hainei si-au pierdut reverele cu nasturi, dar apoi a urmat moda manecilor foarte stramte a uniformei militare din secolul al XVIII-lea - acestea erau deschise si inchise cu nasturi pe cusatura exterioara. De atunci, vestoanele masculine poarta pe maneca cei trei nasturi pur or-namentali, care nu mai au nici o utilitate practica.  Cele mai influente case de moda din anii 1920-1940 au fost conduse de femei. Desigur, Worth si Doucet existau inca, dar nu mai erau casele vedeta. Creatoarele cele mai apreciate in acea perioada au fost: Jeanne Lanvin, care se preocupa de palarii si care a creat in 1906 rochii brodate, de un gust rafinat, Madeleine Vionnet, pioniera croielii diagonale care-si va deschide Casa de moda in 1921, Gabrielle Chanel, care si-a deschis Casa de moda in 1919, a creat primul taior si, mai mult decat o inventatoare de forme, a fost reprezentanta unui nou stil de viata.

 I Hhviorul Casei Nina Ricci, Gilles Fuchs, a creat parfumul Deci-Dela, cu un miros rafinat, al carui flacon din sticla mata este de asemenea mai deosebit: el Ui schimba intensitatea culorii in functie de aroma predominanta - mandarine, /incura sau cirese.Chiar si Dali a avut ideea realizarii unui parfum.  Bineinteles ca, o data cu trecerea timpului, aceste sensuri inalte si bine precizate ale obiectelor de podoaba au fost mai mult sau mai putin uitate.in Japonia costumul traditional a fost pastrat cu consecventa pana astazi. Oamenii de rand purtau pantaloni, o bluza si o vesta larga, totul fiind de culoare rosu inchis, indigo sau violet.

Aici se incadreaza, de exemplu, oficiantul unei ceremonii religioase sau suveranul ce poarta insemnele puterii sale. Important de subliniat este faptul ca aceste uniforme tipice se regasesc in toate societatile.Faraonii egipteni sunt reprezentati purtand podoabe speciale: pschent-u\, acoperamant inalt ce reunea coroanele alba si rosie ale Egiptului de Jos si de Sus, barba falsa si monumentalele acoperaminte de razboi, despre care nu stim daca au fost purtate vreodata (poate doar in ocazii exceptionale) sau daca sunt doar niste embleme simbolice pe morminte.  insa uneori tandretea si adevarata feminitate pot valora mai mult decat „perfectiunea" insasi! Este noul mesaj al unei societati stresate si obosite, care nu mai doreste imposibilul. Din 1993 si 1994, au inceput chiar sa se organizeze parade ale modei destinate femeilor care au depasit cu multe kilograme greutatea ideala, obeze chiar. 

Sticluta de parfum in forma de soare

 Daca in 1824 mai ramasesera in Lyon doar 10.000 de razboaie, in 1861 ele erau in numar de 114.000. In a doua jumatate a secolului al XlX-lea, industria matasii s-a modificat profund, mai ales datorita inventarii colorantilor sintetici si datorita extinderii procedeelor mecanice. in timpul Noului Regat se purta si un fel de camasa scurta, cu ciucuri la poale, peste care egiptenii isi infasurau o manta alba de lana. In Istorii, Herodot scrie ca egiptenii nu intrau in temple cu vesminte de lana si nici nu erau inmormantati cu ele, caci acest lucru nu era ingaduit.

 intr-o societate in care femeia e destinata sa daruiasca patriei copii si sa fie odihna razboinicului nu e deloc suprinzator faptul ca vestimentatia reflecta foarte exact locul pe care ea il are in viata. Aceasta imagine a femeii a durat aproape tot secolul. Se purtau palarii innodate sub barbie si cu voalete mai mult sau mai putin vaste, ce acopereau fata.   Ea a conceput costumele pentru doua balete si a incercat sa faca design de gablonturi. Unele dintre colectiile sale au fost organizate in jurul unei teme decorative: fluturii, instrumentele muzicale, circul. Sa ne amintim doar ca bunicile noastre se entuziasmau in fata posetei-telefon si a sticlutei de parfum in forma de soare. 

Amintim, ca o paranteza, ca botinele au aparut, sub forma lor actuala, in secolul al XlX-lea. in 1837, un anume Hali, pantofar al reginei Victoria, a inventat botinele cu elastic, care au ajuns la moda in perioada imediat urmatoare. Botinele au fost din nou in mare voga in anii '20, apoi o data cu Beatles-mania anilor '60 si acum, in anii '90. Si cine s-ar gandi sa mearga in week-end imbracata in rochie de seara? La fel, nici unei femei nu i-ar trece prin minte sa aleaga un parfum foarte puternic pentru a merge la locul ei de munca. Pentru realizarea unui echilibru intre tipul de activitate, mediul in care te misti si propriile-ti gusturi trebuie sa tii cont de anumite reguli.Problema parfumurilor este ca ele au preturi foarte mari, fiind astfel inaccesibile unei mari parti a clientelei.

Servitoarele erau imbracate intotdeauna in negru, avand si un sort alb a carui forma a variat in cursul secolului al XlX-lea, si purtau o boneta simpla sau o bucata de panza alba prinsa cu ace; purtau adesea si rochiile mai uzate ale stapanei. Doicile purtau la inceput costumul provinciei lor, caci cel mai adesea ele erau taranci, iar dupa 1870 aveau deja haine tipice: un sort, o manta si o boneta cu panglici.  Astazi, proletarii se imbraca ingrijit, iar burghezii poarta blugi nespalati (dar sic!). Femeile imprumuta de la barbati pantalonii, iar creatorii de moda precum Jean-Paul Gaultier vor sa-i imbrace pe acestia in rochii. Chiar daca ar avea un ascutit simt de adaptare, cum sa se obisnuiasca Biserica cu toate acestea?

Decolteul cu dantela

Abia in ultimul timp pielea si-a largit domeniul de intrebuintare. Creatorii de moda au introdus-o in fabricarea bluzelor, a mantiilor, a rochiilor, a hainelor de sport. Vesmintele de piele sunt scumpe dar aproape ne- degradabile. Tocmai de aceea ele sunt preferate hainelor confectionate din imitatii de piele.   in picturile murale (ne-iudaice) se vad vanatori si razboinici ce poarta tunici scurte, inchise sus, cu maneci pana la cot. Barba si parul lung constituiau moda obisnuita, insa unii isi radeau parul si, inspirandu-se probabil din moda egipteana, purtau peruci. Dupa exod, timp de cinci secole au avut loc unele schimbari ale costumelor. Barba si parul au ramas insa mereu lungi, iar capul a ramas acoperit.

 Decolteul era bordat cu unul sau cu mai multe randuri de dantela, iar coafura fusese simplificata: parul se purta intr-un coc mic si rotund pe varful capului, cu bucle cazand pe parti. In linii generale, aceasta moda s-a mentinut in primii ani ai domniei lui Ludovic al XlV-lea. A mai fost adaugat pe solduri un colan de fibre vegetale si s-a mai purtat o trena, destul de incomoda uneori.  Daca initial a fost creat ca un maiou de sport cu fermoar in fata, in partea superioara, astazi el este rotund in jurul gatului sau cu trei nasturi, cu maneca lunga, cu maneca scurta sau fara maneci. Acest tricou 100% din bumbac, in diferite culori, dar cel mai adesea in alb-albastru, ca haina marinarilor, se poarta cu bermu- de sau blue jeans, cu tenisi sau bascheti. in vara anului 1994 erau in mare voga hainele crosetate gen plasa.

Doar la prima vedere par fara rost aceste intrebari. Simtul mirosului functioneaza inca din primele ore ale vietii noastre. Cu ajutorul lui, nou-nascutul isi recunoaste mama dintr-o mie. in plus, atunci cand celelalte simturi ale noastre sunt „adormite", simtul mirosului ramane in alerta si analizeaza mediul inconjurator.  Brutalitatea socurilor a facut ca din a doua jumatate a secolului al XlX-lea sa se adop te jambiere pentru protejarea jucatorilor de crichet, spre marea indignare a puristilor. Acestia din urma purtau fie knickerbockers, fie pantaloni largi ca aceis ai taranilor olandezi. Astazi rugbistii si hocheistii poarta veritabile armuri pentru a-si proteja partile fragile ale corpului.

 Dovada este faptul ca la Guarrazar au fost gasite coroanele regilor vizigoti ai Spaniei, printre care si coroana regelui Receswinthe, formata din placi de aur articulate. Coroana inchisa in partea superioara, emblema puterii imperiale in Orient, a fost reclamata de catre Carol cel Mare si succesorii sai, in timp ce regii Frantei au purtat coroana deschisa.   Iar Felicien Marceau, membru al Academiei Franceze, in cartea sa Pasiuni dezlantuite... pasiuni destramate sustine originea militara a cravatei: „Ea este cea care ne-a ramas din armura si adeseori este primul lucru de care barbatul se descotoroseste cand ajunge acasa, ca pe vremuri, stramosii lui, de sabie. 

Cosmeticile frumusetii

 Firul se solidifica in contact cu aerul si apoi era supus unei denitrari pentru a regenera celuloza. Chardonnet si-a expus procedeul si masina care ii putea fila matasea la expozitia universala din 1889. Bineinteles ca matasea realizata de el nu se putea compara cu cea naturala. Asa cum se va intampla mai tarziu in Evul Mediu, negustorii nu riscau transporturi lungi si dificile decat pentru obiecte de lux (bijuterii, plante pentru vopsit, stofe rare), astfel ca majoritatea populatiei se imbraca in functie de resursele locale. Cum hainele erau fixate doar prin cateva cusaturi, fiind putin ajustate, nu era necesara existenta unui specialist.

 in Europa au inceput sa circule chiar si saluri contrafacute. Femeile din secolul al XlX-lea, care au renuntat la mantale, ieseau cu cape din tafta vatuita, asemanatoare hainelor de deasupra ale copiilor mici, cu saluri de casmir drapate, cu mantalute cu maneci bufante la umeri si cu gulere croite in cerc.  Cele mai influente case de moda din anii 1920-1940 au fost conduse de femei. Desigur, Worth si Doucet existau inca, dar nu mai erau casele vedeta. Creatoarele cele mai apreciate in acea perioada au fost: Jeanne Lanvin, care se preocupa de palarii si care a creat in 1906 rochii brodate, de un gust rafinat, Madeleine Vionnet, pioniera croielii diagonale care-si va deschide Casa de moda in 1921, Gabrielle Chanel, care si-a deschis Casa de moda in 1919, a creat primul taior si, mai mult decat o inventatoare de forme, a fost reprezentanta unui nou stil de viata.

 Costul necesar pentru realizarea unei colectii de haute couture este de 30 milioane de franci francezi, fara a mai vorbi de sumele necesare pentru publicitate, care uneori sunt mult mai mari. Pentru a se impune, un creator de moda are nevoie, pe langa originalitate si creativitate, de un dram de nebunie, de perseverenta si de multa munca. Adevarul este ca aceste legi ii priveau doar pe favorizatii soartei; nici o lege nu a stipulat vreodata ca un taran nu poate purta o haina brodata cu aur (lucru care de altfel ar fi displacut atat celor din clasa lui, cat si stapanului), insa mijloacele pentru cumpararea unei asemenea haine ii erau inaccesibile.

Abia spre sfarsitul secolului al XlX-lea a inceput sa fie folosit lodenul* pentru hainele de ascensiune. Astfel, mantalele loden (cu pelerina si gluga) au inceput sa faca parte din tinuta alpinistului, la fel ca pantalonii si jambierele de tricotaj, care puteau fi suflecate cand era prea cald.  Turbanul, imama, va deveni, asadar, semnul distinctiv al islamului. Purtarea acestei fasii de panza infasurata in jurul unei bonete speciale, arakia (araq = transpiratie), care are functia de a absorbi sudoarea pielii capului, evitandu-se astfel murdarirea turbanului, este unul dintre obiceiurile ante-islamice ale popoarelor din desert, prin care acestea se protejau de soare. 

Influenta modistelor

Scotianul John MacArthur a avut geniala idee de a creste oi pe aceste pamanturi. Dupa ani si ani de incercari de adaptare la climatul australian a oilor din ramura spaniola incrucisate cu cele americane (rasa Vermont), MacArthur a reusit acest lucru. Acum lana merinosului australian cantareste noua livre, de trei ori mai mult decat lana primelor oi aduse aici.  Ateniencele il luau de obicei peste chiton, drapandu-l larg. Capatul din spate al peplos-ului putea fi pus pe cap, astfel incat el constituia un fel de gluga. in talie era prins cu o centura ce facea ca drapajul sa nu dezveleasca piciorul drept, asa cum se intampla de obicei la barbatii care purtau chiton. Peplos-\in\e. erau cusute pana la jumatate.

 Doar sub domnia lui Ludovic al XVI-lea s-a facut simtita influenta modistelor, care impuneau schimbari fara legatura cu evolutia societatii, la fel ca in secolul XX. Populatia afectata de aceste schimbari era atat de putin numeroasa, incat este clar ca ele nu puteau reflecta niste preocupari generale.  Aceasta italianca inventiva, despre care Dior spunea ca "a impins eleganta pana la limita bizarului", a creat in 1935 unul dintre primele bou- tiques, in Place Vendome. Nina Ricci s-a instalat la Paris in 1932, tanarul Mainbocher a creat toaleta de mireasa a ducesei de Windsor in 1936, iar in atelierele lui Lucien Lelong s-au format doi croitori-vedeta: Christian Dior si Pierre Balmain. 

 Creatori de moda celebri

" Aceasta este insa o alta poveste. Yves Saint Laurent murmura: "Marea arta, spunea printul Metternich, este de a dura."In 12 iulie 1998, la Finala Campionatului Mondial de Fotbal, dupa meciul Iranta-Brazilia, Yves Saint Laurent a organizat o retrospectiva a celor patruzeci de ani de cand se ocupa de creatia vestimentara.  Pentru a se apara de exploziile de grizu, in minele de carbune muncitorii purtau bluze din canepa, greu inflamabile. inaintea inventarii lampii de protectie a lui Humphry Davy se obisnuia ca inaintea minerilor sa se trimita un "om cu foc", invelit intr-o capa de piele pentru a provoca explozia de grizu.

 Ceea ce, in pofida spuselor scriitorului John Fowles despre cinematografie si televiziune, nu este decat un argument in plus pentru studierea evolutiei mentalitatilor, inclusiv in sala de cinema.Pe ecran blanurile au fost interzise de catre eleganti. Opozitia ecologistilor si disparitia rapida a unor specii de animale a dus la triumful imitatiilor. Si sa nu uitam ca Moschino obisnuia sa spuna: ,JDaca icrele negre ar fi fost ieftine, ar fi avut un gust mult mai putin interesant." Un alt ecologist inversunat, creatorul de moda contemporan Jean Charles de Castelbajac, a lansat o noua moda. Cele mai populare ceasuri in Occident (marca Swatch) au fost imprimate pe hainele pe care le-a creat.

Moda in diferite regiuni ale globului

 Legati de obiecte, iubindu-le chiar, nu numai ca ne indepartam de religie, dar schimbam toate regulile vechi. "Pantofii pe care-i iubesti sau pe care-i urasti!" - suna reclama.) Toata istoria vesmantului-seductie nu e nimic altceva decat un subtil du-te-vino intre ascundere si dezvaluire.   Bijuteriile de chihlimbar si de ambra au circulat in toata Europa protoistorica, perioada in care civilizatiile din Mesopotamia si Egipt ajunsesera deja la tehnici avansate de prelucrare a acestora. Se poate vorbi de existenta in Europa a unor tipuri de vesminte elaborate deja in decursul celor doua milenii de dinaintea erei crestine.

Se fabricau haine simple, la domiciliu. in rest puteau fi cumparate haine uzate de la fripiers, care aveau dreptul sa reconditioneze si sa retuseze hainele vechi pe care le vindeau apoi oamenilor. Abia in secolul al XVI-lea acesti fripiers au obtinut permisiunea sa vanda haine noi, fabricate ,fara masura si aventuros", dar numai daca erau de calitate inferioara. Noua legislatie facea ca pretul de vanzare al acestora sa creasca din ce in ce mai mult. in sfarsit, haute couture a refuzat sa lucreze in acord cu industria pret-a-porter-ului. Desi dupa razboi s-au organizat chiar si colectii de pret-a-por- ter, haute couture dorea sa ramana fixata in atitudinea ei traditionala: ea se adresa unei clientele apartinand claselor mai instarite, neoferind nimic acelui val de tinerete din anii '60, datorat natalitatii crescande de dupa razboi, care cerea un costum adaptat propriului stil de viata.

Spaniolii se dadeau in vant dupa perle, asa ca nu e de mirare ca ele au inceput sa fie falsificate de catre negustori francezi si venetieni, care le faceau din sticla si din solzii unui anumit soi de peste. Reteta respectiva a fost redescoperita de catre Jacquin in anul 1860, care a si dus-o cu el in mormant.  Un semn de mare eleganta era imbracarea mai multor kimono-uri deodata. Unele femei imbracau pana la douazeci de kimono-uri unul peste altul. Pantalonii erau lungi, iar cordonul lat ajungea pana sub sani, fiind legat in diverse moduri, in functie de pozitia si de varsta femeii. Culorile erau acordate cu florile anotimpului respectiv. In casa se intra fara incaltaminte, numai cu sosete de bumbac sau de matase.

Au fost create semne distincte pentru diferitele grade: galoane de diverse tipuri, cusute pe maneci, pentru subofiteri, diferite semne pe umar pentru ofiteri. Progresiv, insignele obisnuite ale gradelor ofiterilor au devenit trese de aur si de argint cusute in numar variabil pe maneci, in timp ce stelele erau rezervate generalilor. Obiceiul de a imbraca cu ocazia nuntii haine traditionale e prezent si pe alte meridiane. in India, de exemplu, viitori soti sunt imbracati asemeni divi nitatilor, iar mirele poarta o coroana, simbol al faptului ca el este regele zilei. in Japonia, unde, printr-o curioasa impartire a competentelor, ceremoniile funera re sunt celebrate de catre budisti, in timp ce nuntile se oficiaza in temple shin toiste, mireasa se imbraca in rosu, pentru ca albul, departe de a fi culoarea puritati i si a bucuriei, este culoarea doliului. Click aici

Moda in planul social

Pe plan social lucrurile stau exact invers: comportamentul nostru e strans legat de costum.) lixista apoi persoane narcisiste care vor sa isi ofere lor insele imaginea cea mai stralucitoare si cea mai flatanta, deoarece le place sa se contemple. Din aceasta categorie fac parte elegantii, liderii modei, capabili sa dea celor ce-i privesc senzatia unei reusite estetice.   Rochia-camasa de muselina alba corespundea unui nou gust, iar hainele masculine renuntau la broderii, ele fiind acum din matase uni, in culori fine: roz, albastru, gri, galben sau verde pal. La inceputul secolului al XlX-lea, hainele ajustate pe corp erau confectionate din tesaturi subtiri, usoare, avand mici decoratiuni imprimate. Muselina alba si inul alb, ornate cu broderii tot albe, compuneau toalete mereu proaspete, purtate sub salul de casmir.

Va supravietui pana in secolul al XVII-lea, prin costumul purtat de suverane la incoronare. Mai exista un tip de rochie, cel numit corset; aceasta rochie era decoltata rotund si inchisa in fata cu sireturi. Coafura s-a dezvoltat intr-un mod original: parul era prins pe tample in doua cocuri mici, adesea invelite intr-o plasa de matase, careia i se suprapunea o constructie complicata din in intarit sau un fel de coif din material de lenjerie, mai ales in Tarile de Jos. Ea se va imbraca la Sonia Delaunay. Asa va fi."Rochiile Gabriellei Chanel au fost aproape primele pe care o femeie le-a putut imbraca fara ajutor, renuntand la complicatiile inutile ale sistemului de inchidere folosit pana atunci. Nascuta in 1887, anul incoronarii tarului Alexandru al II-lea, Chanel a avut multe legaturi cu ultimii reprezentanti exilati ai Imperiului rus.

Astazi perlele de cultura castiga din ce in ce mai mult teren, cele mai cunoscute fiind cele produse de firma japoneza Miki- moto. Acestea se remarca prin calitate, prin culoarea intensa si uniforma si prin densitatea crescuta a stratului de sidef. Sa amintim aici si bijuteriile create pentru tarii rusi de catre Cari Faberge. La ceremonii se purtau haine lungi pana la pamant, brodate cu diverse figuri simbolice (dragoni, pasari, flori). De remarcat ca la chinezi imbracamintea nu cauta sa puna in evidenta formele corpului, nici chiar la femei; vesmantul trebuia sa creeze o impresie de eleganta si de magnificenta.

In revista Mode Illustree din anul 1901 se face precizarea ca vizitiii pot fi autorizati sa poarte favoriti, dar nici un servitor nu poate purta mustata.Astazi obiceiurile s-au schimbat mult. Restaurantele ii imbraca pe chelnerii proprii intr-un costum corespunzand stilului casei, care merge de la travestiul folcloric pana la haina neagra. Fara a mai vorbi aici de localurile de tip Play- boy...  Tinerii au adoptat camasa inflorata, trench-coat-ul sau pardesiul lung din piele pe care o anumita vedeta a ecranului sau a cantecului le-au facut necesare pentru cei ce doresc sa se identifice cu eroul care incarneaza ideile la moda, atragandu-si astfel admiratia tinerelor indragostite de acea imagine.Tot prin intermediul costumului incearca sa-si seduca partenerii ocazionali si homosexualii, al caror "cartier general" se afla in celebra Bois de Boulogne din Paris. 

Consumatorii de moda

Cel mai mare consumator de in al zilelor noastre este Franta, tara care are si cele mai multe filaturi din Europa Occidentala. Inul este insa concurat de textilele artificiale, care au patruns in multe sectoare vestimentare ce-i fusesera rezervate acestuia in mod traditional: lenjeria de corp, batistele etc.  Potrivirea eleganta a cutelor era o operatie complicata. Toga infasura corpul de trei ori, imbracarea ei necesitand ajutorul unor sclavi experimentati. in casa barbatii purtau o tunica larga, lunga pana sub genunchi, avand la mijloc o centura. Iarna imbracau doua sau trei tunici una peste alta.

Barbatii au adoptat obiceiul de a purta pantaloni, peste care luau o camasa lunga pana la genunchi, cu maneci pana la cot si stransa cu o cingatoare. Din lumea orientala provenea si atentia pe care bizantinii o acordau coafurii. Formele bonetelor, materialele folosite, ocaziile la care erau purtate si modul in care erau ornate (pentru ornamente se foloseau matasea, perlele, pietrele pretioase), toate acestea erau strict reglementate dupa rangul fiecaruia.  Iar minijupa, desi propusa de stilisti, n-a triumfat decat atunci cand Andre Courreges i-a dat un stil, in 1965. Hainele de piele, culorile tipatoare, sortul, cizmele purtate la toate orele zilei si in toate anotimpurile, minijupa, mantoul maxi, bluzoanele si blugii sunt mode lansate de pret-a-porter, a caror istorie ar fi greu de povestit. Doar foarte putine idei de moda sunt adoptate de un numar suficient de femei pentru a li se conferi notorietate.

Desi parfumurile sunt asociate principiului vietii, unele arome puternice, narcotizante, se asociaza somnului si prin aceasta mortii. Ca si bauturile, parfumurile pot stimula imaginatia, dar pot alina si sufletul. Daca in Antichitate se ardeau diverse plante sau rasini pentru a se parfuma o incapere in scopuri terapeutice, cercetatorii din zilele noastre sustin ca portocala, lamaia si bergamota au un efect linistitor.   in anii '60 si '70 tatuajul a atins apogeul in Europa, pentru ca apoi sa fie dat uitarii. Reapare in Statele Unite ale Americii ca o moda a anilor '90, iar in anul 1992 revine in Europa. in prezent gravarea desenelor cu ac sau os este interzisa. Maladia SIDA a impus noi precautii: aparatura sterila, noi tipuri de vopsele.

 Pentru cei condamnati la galere nu exista un costum special, ei purtau doar o boneta rosie, pe care o regasim la ocnasii din prima jumatate a secolului al XlX-lea. Costumul ocnasilor era astfel conceput incat sa faca dificila fuga acestora: bluza rosie, pantaloni galbeni, boneta rosie (pentru cei condamnati pentru o perioada de timp) sau verde (pentru cei condamnati pe viata).  Se pare ca barbatii sunt innebuniti dupa mirosul de femeie. in acest moment sunt la mare moda dessous-urile pentru barbati create de Hugo Boss, care a abordat cinci stiluri distincte: retro, clasic, marin, atletic si Arizona (in genul chilotului utilizat in armata americana in anii '30). Sa amintim si cateva date statistice, care spun si ele ceva despre mentalitati: un american isi cumpara douasprezece perechi de chiloti pe an, iar un francez doar patru perechi.

Din ce sunt create hainele

Defectul acestor fibre este ca sunt foarte sensibile la caldura, iar problema vopsirii lor a fost rezolvata abia in zilele noastre. In lume, fibrele sintetice sunt mai putin folosite decat fibrele naturale, dar tendinta lor este de a se extinde, ele constituind o solutie posibila pentru problemele vestimentare ale unei lumi in expansiune.  Cu cativa ani mai devreme, insa, fusese descoperit, absolut din intamplare, albastrul de Prusia. Un anume Diesbach, droghist care fabrica si vindea un colorant rosu, isi procura materia prima de la Johann Konrad Dippel, un farmacist nu foarte cinstit, care la un moment dat 1-a inselat, vanzandu-i alte substante.

Foarte mari, palariile sfarsitului de secol XVIII erau facute din materiale fragile si erau botezate dupa numele unui fapt divers. Putem aminti de exemplu palaria a la Caisse d'Escompte, care era fara fund, ca si casa Bancii falimentare. Putem gasi acest lucru de un gust indoielnic, insa pe atunci modele nu mai purtau, ca inainte, numele elegantului caruia i se atribuia lansarea lor, ci erau desemnate printr-o aluzie la actualitate.   Klimt se amuza pictand si desenand modele de kimono-uh, pe care le executa cumnata sa. Linia Poiret a fost foarte repede adoptata. Cand surorile Floge au venit la Paris, in 1912, pentru a-si prezenta modelele, ele au venit direct la Paul Poiret. Au fost aplaudate mai ales pentru modelul Valse de Vienne.

 Aceste substante, mirosite de animale in mediul inconjurator (cu ele isi marcheaza teritoriul pe arbori si pe sol) si la contactul cu congenerii lor, joaca un rol important in comportamentul sexual, uneori de-a dreptul uimitor. La soareci, de exemplu, atunci cand o femela recent fecundata de un mascul este pusa in prezenta altui mascul sau a mirosului acestuia, avorteaza spontan.  Despre aceasta boneta Alfred de Musset spunea in Mimi Pinson ca este singurul acoperamant pentru cap potrivit unei muncitoare cochete, dar de conditie modesta.Dupa aceste eficace bariere ridicate de costum, asistam astazi la o democratizare a imbracamintei, multe semne distinctive disparand, mai ales dupa Al Doilea Razboi Mondial.

in a doua jumatate a secolului al XlX-lea, costumele din piesele istorice au fost comandate pictorilor, fiind reconstituite destul de exact. Rachel juca in Fedra drapata in stil antic, dar fara sa fi renuntat la corset. in aceeasi perioada, in piesele moderne fiecare actrita se imbraca la croitorul ei si rochiile se intalneau pe scena, fara nici o intelegere prealabila.  Creatorul englez Redfern a compus pentru printesa Alexandra de Galles un costum fara ornamente, din lana uni, format dintr-o jacheta cu un guler taior si revere, un corsaj din aceeasi stofa si o fusta lunga. Incet-incet, corsajul de drap va fi inlocuit printr-o vesta colorata sau printr-o bluza a carei evolutie o va urma indeaproape pe cea a camasii masculine. 

Sa cunoastem incaltamintea epocii

 Putem spune chiar ca textilele au fost studiate mai ni"*1 decat costumele, datorita muzeelor fondate in orasele care traiesc din industfia textila. Multe alte obiecte trebuie adaugate costumelor propriu-zise daca vrem sa cunoastem cu adevarat imbracamintea unei epoci: lenjeria, palariile, manusile, ciorapii, incaltamintea. Obiectele gasite in mormintele re-gale de la Ur, care dateaza din anul 2700 i.H., dovedesc marea arta a bijutierilor sumerieni. S-au gasit piese de aur incrustate cu lapis lazuli, onix, turmalin: ace de par, pectorale, cercei, bratari din aur si argint. Un alt obiect de podoaba, dar si de utilitate practica, fiind folosit pentru autentificarea actelor, era sigiliul, lucrat dintr-o piatra semipretioasa sau din aur, care se purta legat la gat sau la incheietura mainii. Click aici

 Nu trebuie uitat insa nici tratatul lui Agnolo Firenzuola. Criteriile erau exact stabilite: parul trebuia sa fie blond, fruntea alba si inalta cat jumatate din lungimea ei, ochii apreciati nu erau negri de tot (desi se credea ca ochii lui Venus fusesera negri), nasul trebuia sa fie putin ridicat, buzele nu prea subtiri, iar gura mica, atunci cand se deschidea fara a vorbi sau rade, nu trebuia sa lase sa se vada mai mult de sase dinti de sus.  Tot razboiul e responsabil pentru extinderea tricotajului manual. in revistele pentru femei apareau modele de tricotaje pentru soldati si in mainile femeilor din toate clasele sociale se gaseau ace si gheme de lana. Broderiile nu isi mai gaseau locul in noul costum simplificat.

Dar, pe masura ce concentratia este scazuta, omul simte din ce in ce mai putin, in timp ce cainele continua sa identifice mirosul pana la o concetratie de o mie de ori mai mica decat cea perceputa de om. Dar, pentru a reusi aceasta performanta, cainele trebuie sa fie dresat sa recunoasca acest miros. Fetitele au renuntat la rochiile albe in acelasi timp cu surorile lor mai mari; fustele lor erau insa putin mai scurte si, intre 1810 si 1860, lasau sa se vada picioarele si pantalonasii de lenjerie. Catre 1880 rochiile fetitelor s-au scurtat vizibil, pana la genunchi, picioarele aparand in ciorapi negri sau in sosete scurte. 

Dar, daca acum 30 de ani Audrey Hepburn era cea care dicta moda, astazi e randul Madonnei sa o faca. Imediat dupa Evita, filmul lui Alan Parker, a fost reactualizata moda tangoului si creatorii de moda s-au lasat inspirati de superbele rochii ale Evei Duarte Peron. Disputa asupra vietii Evei Peron nu s-au incheiat nici o data cu viata ei, nici o data cu odiseea trupului ei neinsufletit, si nici astazi, dupa atatia ani si carti scrise despre ea.   Catre 1900 dansatoarele de can-can din Paris au fost obligate prin lege sa poarte un chilot in timpul dansului. Un "inspector de chiloti" le supraveghea in fiecare seara, avand grija ca legea sa fie respectata. Tot catre 1900 indispensabilii au inceput sa fie pretuiti si in armata. Un maior se adresa firmei Schiesser astfel: ,jn indispensabilii dvs. de bumbac parazitii nu patrund asa usor ca in cei de lana, ceea ce e foarte important in cazul unui razboi."

Fantasmele barbatilor

 Conform acestei mentalitati, femeile de la Curte nu-si faceau probleme din cauza decol- teurilor imense, dar aveau grija sa nu-si dezveleasca in nici un caz partea de jos a corpului, ca nu cumva pasiunea barbatilor sa se raceasca. in multe epoci si pe diverse meridiane, fantasmele barbatilor s-au focalizat asupra minusculelor parti vizibile ale picioarelor sotiilor si concubinelor lor.  Au pregatit pietrele de onix, le-au prins in monturi de aur si au gravat pe ele numele fiilor lui Israel, cum se graveaza pecetile. Si el le-a pus pe umerarii efodului, ca pietre de aducere aminte pentru fiii lui Israel, asa cum Domnul ii poruncise lui Moise. A facut apoi pieptarul, lucrat cu maiestrie, din aceeasi lucratura ca efodul: de aur, de fir albastru, purpuriu si stacojiu si de in subtire rasucit. 

La sfarsitul secolului al XV-lea, influenta italiana a triumfat in toate domeniile artistice. Italia se afla in perioada ei cea mai stralucitoare din Renastere. Artistii italieni erau solicitati peste tot. Moda italiana va impune in Europa formele ei largi, corsajele decoltate patrat, pourpoint-uhle deschise. in vartejul acestui curent vestimentar si-a facut aparitia elementul care va constitui unul din evenimentele majore din evolutia costumului feminin: corpul cu balene.   Burtierele si sutienele cu armatura au fost puse in cuferele din pod, alaturi de corsetele si jupoanele cu turnura, cu care de altfel se inrudeau.Acestor variatii gratuite si obositoare ale modei le-a urmat o surprinzatoare intoarcere la clasicism. Directiunea Parfumurilor Chanel a convins-o pe domnisoara Chanel sa iasa din izolarea ei elvetiana si sa redeschida in 1954 Casa de moda pe care o inchisese in 1939. 

Aceasta cantitate consi- tleiahila de par se fixeaza pe niste coarne lungi din lemn sau din argint, cu un pieptene si cu o panglica alba. Unii creatori excentrici din zilele noastre propun iei coafuri, unele mai ciudate ca altele. Americanca Terry Niedzialek transpune in coafuri orice tema, realizand adevarate sculpturi din par, Foloseste vopsele multicolore, fixative, dar si lut, miere sau ceara de albine.  Krickeberg scria undeva: "Cu siguranta ca nici o alta armata din lume n-a oferit vreodata un spectacol atat de fantastic ca armata de luptatori azteci; mai ales cand acestia, stralucind de aur, scanteind de pietre pretioase, unduind cu penele lor multicolore, se napusteau asupra inamicului, scotand asurzitoarele lor urlete de lupta si invartind deasupra capului spadele de obsidian."

 Atacul venea dinspre personalitatea iesita din comun a unei Katharine Hepburn sau a unei Carole Lombard si din noile roluri propuse de Homeri Elenelor ce indrazneau sa rupa monotonia rolurilor de pana atunci, sa puna in viata unei femei cariera inaintea dragostei (Ginger Rogers in Kitty Foyle sau Joan Crawford in Mildred Pierce).  Putine femei sunt fidele acestui tip. Majoritatea barbatilor admira zeitele si sunt flatati sa se arate in public in compania lor, dar prefera ca acasa sa fie asteptati de o femeie devotata. in toate epocile, alaturi de femeia-idol, afisata ca un obiect pretios, gasim tipul mamei de familie, al stapanei casei, care nu a abandonat dorinta de a placea, ci vointa de a se afirma provocand. 

Imbracamintea a la francaise

 De cele mai multe ori informatiile necesare unei istorii a vestimentatiei sunt presarate ici-colo sau lipsesc cu desavarsire. Ceea ce ii pune in incurcatura nu numai pe designerii de teatru ori de film!  Purtau si tunici sau mantale pe care uneori le ornau cu motive din Sfintele Scripturi. Preotii erau imbracati in haine de culoare violet, rosu sau rosu inchis, ornate cu aur si cu pietre pretioase. Ei purtau haine luxoase, vechi de secole, facute dupa croiala babiloniana, descrise in Cartea Exodului. 

Imbracamintea a lafrangaise nu mai era purtata decat la Curte; oamenii incepeau ceea ce Fliigel numeste "marea renuntare la un costum flatant". Dar un asemenea lucru nu se intampla de azi pe maine! Costumul dintr-o singura culoare, ale carui trei piese sunt din aceeasi stofa, n-a aparut decat in anul 1855.  Haute couture s-a dezinteresat de moda de vara si de moda sport, mode care promiteau totusi o mare dezvoltare o data cu importanta tot mai mare pe care o primea timpul liber.Sub influenta lui Christian Dior, haute couture a luat obiceiul de a propune o linie noua din sase in sase luni, ceea ce nu corespundea posibilitatilor de asimilare ale clientelei.

 Daca ciorapii barbatesti aveau modele bogate, femeile purtau, pe sub rochiile lor lungi, sosete foarte simple. Ciorapii de dantela au fost introdusi in moda feminina de catre Doamna de Pompadour. Si, cu toate ca prima masina de tricotat fusese inventata inca din anul 1589, ciorapii produsi astfel s-au impus abia catre sfarsitul secolului al XVIII-lea.  in picioare purtau sandale confectionate dintr-o tesatura din fibre de agave. Nu numai tesaturile ornamentate intr-un anumit fel indicau rangul, pozitia sociala a persoanei respective, ci si pieptanatura, tatuajul sau podoabele. Nobilii isi taiau parul, lasandu-si doar o coada in spate, legata cu o panglica rosie si alba, in care erau infipte pene colorate.
S-a luat obiceiul ca livrelele sa fie ornate cu pasmanterie pe toate taieturile croielii. in secolul al XVIII-lea acesta devenise semnul distinctiv al valetilor, in timp ce servitorii negri erau imbracati in costume-fantezie si purtau un medalion cu emblema stapanului lor. Acest gen de livrea a supravietuit Revolutiei franceze.   Filosoful si scriitorul francez Jean Baudrillard spunea:,.Atragem doar cu fragilitatea noastra si niciodata cu puterea fizica sau cu un semn ce ar trada-o." jnsa aceasta fragilitate este produsul unei mari forte interioare: doar cine se sii^tg siab sta mereu in garda, e incordat si agresiv, se misca agitat si vorbeste rastit, cine Se simte sigur pe el e linistit, nu sta mereu la panda si nu simte tot timpul nevoia sa atace.

Vesmant cu buzunarele plasate in pulpanele largi

 Sutana preotilor, rochia alba imbracata la prima comuniune, voalul miresei nu au putut fi suprimate fara ca opinia publica, in ciuda obisnuitei ei indiferente fata de problemele religioase, sa strige ca e vorba de un sacrilegiu. Sa ai un costum potrivit inseamna sa te conformezi obisnuintelor societatii in care traiesti, caci ceea ce e decent sau nu se defineste prin obiceiuri. O data cu inceputul domniei lui Ludovic al XVI-lea, tesaturile la moda sunt cele mai suple. Se purta tesatura stralucitoare de satin, in tonuri deschise, cu un decor in dungi sau cu mici floricele. Se spune ca moda dungilor a fost inspirata de prima zebra adusa la Paris. Era epoca in care formele costumului cunosteau o simplificare.

 Pana la raspandirea acestui vesmant cu buzunarele plasate in pulpanele largi, barbatii nu se despartisera niciodata de borseta pe care o purtau la centura inca din Evul Mediu. Buzunarele erau acoperite de un rever fixat prin trei nasturi. Pentru simetrie s-au pus revere si pe vesta. De cand aceasta a devenit jiletca, buzunarele ei mici servesc pentru punerea ceasului, a maruntisului, a obiectelor pretioase.   Acesta e motivul pentru care muzeele americane sunt astazi cele mai bogate in toalete ce poarta marcile caselor celebre. Cel care va fi pentru un secol liderul cvasiunic al modei feminine este englezul Charles-Frederic Worth (1825-1895). Venit de tanar la Paris, el a lucrat un timp intr-un boutique de pe strada Richelieu, specializat in vanzarea de saluri de casmir.

Inainte erau copiate palariile de dinainte de razboi. Femeile se simteau "bunici" si au incetat sa le mai poarte. in anii '70, magazinele de moda erau inca plictisitoare. Nimeni nu avea curajul sa sparga gheata. Apoi, cativa tineri creatori s-au pus pe treaba pentru a reinvia o industrie muribunda, cea a palariilor. Succesul nu a intarziat, vanzarile crescand imediat. insa mentalitatile au nevoie de mult timp pentru a se schimba.   Iar Ludovic al XVI-lea a dorit sa impuna costume corespunzand importantei fiecaruia: in timp ce ecleziastii trebuia sa-si pastreze tinuta potrivita rangului lor ierarhic, nobilii adaugau hainelor lor elegante o palarie cu pene albe si o capa brodata cu aur; cea de-a treia categorie de cetateni purta un fel de uniforma neagra, cu o manta uni si o palarie simpla. 

Astfel ca in fiecare an se realizeaza un top al prostului gust vestimentar. in 1993, titlul de cea mai prost imbracata i-a revenit actritei Glenn Close, caracterizata ca "tocmai buna pentru Aleea Cosmarurilor". Locul al doilea i-a revenit Juliei Roberts, care parea "o mireasa desculta", iar locul al treilea Dianei Ross, care parea doar "o fatuca aducand a martianca".  Sunt mode pe care nu trebuie sa le urmam niciodata." Iar in 1844, monseniorul Gousset le indica confesorilor sa faca tot ceea ce pot fie pentru a impiedeca incetatenirea modelor indecente, fie pentru a le face sa dispara. Desi incorsetarile vestimentare ale Bisericii Catolice au fost uneori dramatice, trebuie sa recunoastem ca acest interes pentru vesmant nu e apanajul catolicismului.

Rochia lunga a profesorilor universitari

 Sa remarcam ca, in timp ce majoritatea „civililor" im- bracau un costum sumbru, militarii erau singurii care se puteau plimba pe atunci impodobiti cu toate culorile curcubeului, in haine ornate cu broderii si pasman- terii, purtand palarii cu pene, vestimentatie care avea un caracter vesel si stralucitor si care ii distingea de masa terna a populatiei.  Astazi, proletarii se imbraca ingrijit, iar burghezii poarta blugi nespalati (dar sic!). Femeile imprumuta de la barbati pantalonii, iar creatorii de moda precum Jean-Paul Gaultier vor sa-i imbrace pe acestia in rochii. Chiar daca ar avea un ascutit simt de adaptare, cum sa se obisnuiasca Biserica cu toate acestea? Vezi aici

 Conform acestei mentalitati, femeile de la Curte nu-si faceau probleme din cauza decol- teurilor imense, dar aveau grija sa nu-si dezveleasca in nici un caz partea de jos a corpului, ca nu cumva pasiunea barbatilor sa se raceasca. in multe epoci si pe diverse meridiane, fantasmele barbatilor s-au focalizat asupra minusculelor parti vizibile ale picioarelor sotiilor si concubinelor lor. Multumita costumelor din epoca bronzului descoperite in Danemarca si in regiunea Schles- wig-Holstein, au putut fi cunoscute haine diferentiate dupa sex. Organizarea drapajelor nu prezinta echilibrul simplu si armonios al drapajelor din Grecia clasica. Obiectele descoperite la Trondheim si la Egtved permit reconstituirea siluetei unei femei imbracate intr-un caraco (haina scurta cu maneci; denumirea ei provine din turca - kerake), intr-o fusta scurta din lana, avand parul acoperit de o plasa si fiind impodobita cu bijuterii de bronz.

 Regenta lui Philippe d'Orleans a anuntat, inca de la inceput, o noua perioada: peruca barbatilor s-a redus ca volum, simultan femeile revenind la coafurile mai mici si adoptand rochii mai putin rigide. Numele lui Watteau a ramas legat de acest nou gen de rochie volanta, care se largea in clopot pe un jupon facut din balene. insa cariera lui Le Roy, fondata pe succesul hainelor lui Napoleon, realizate de el dupa desenele lui Isabey, nu a supravietuit schimbarii regimului. Daca tentativa lui Le Roy de a crea o industrie in domeniul modei a fost fara viitor, Al Doilea Imperiu va oferi un teren mai favorabil, furnizand o clientela destul de bogata, care sa poata plati nu numai obiectul de imbracaminte, ci si ideea originala care-i conferea o calitate unica.

Tot timpul anului ma gandesc, lucrand, la Pantelleria, plina de culori si de mirosuri, unde pot sta fara sa fac nimic, ascultand sunetul vantului. In fond, ai nevoie de foarte putine lucruri. Doar esentialul." De la o colectie la alta, textura si accesoriile raman familiare. Dar colectia Signora, de exemplu, nu poate fi numita o victima a curentului retro.  Adeptii noului curent de "maltratare" a pielii sunt din ce in ce mai multi, printre ei numarandu-se, bineinteles, celebritati precum baschetbalistul Michael Jordan ori jucatorii de fotbal de culoare din echipa Statelor Unite.Tipul primitiv al costumelor traditionale consta in diferite podoabe, coliere in jurul gatului, bratelor, capului, soldurilor; el nu este inca un costum in adevaratul inteles al cuvantului.

 Rochia lunga a profesorilor universitari de azi este legata tot de anumite functii ce dau ideea de demnitate publica.O data cu Revolutia franceza s-au atribuit tinute speciale fiecarei functii oficiale, poate pentru a se castiga autoritate si pe planul costumului. Noile uniforme create ne par astazi adevarate mascarade.   Panza albastra provenea din Nimes, Franta, drept pentru care era numita denim (denumirea a fost imprumutata in zilele noastre de o cunoscuta apa de toaleta pentru barbati); ea a devenit materialul din care erau fabricati pantalonii cowboy-ilor, ai pompierilor si ai marinarilor din Genova (in franceza orasul se numeste Genes, de unde termenul de jeans care li s-a atribuit). 

Materialul din care e facuta moda

Totusi, in ciuda inventarii materialelor care imita blanurile, se pare ca atractia omului pentru blanurile naturale nu poate fi oprita asa de usor. Pielea. in urma proceselor de tabacire si argasire, pielea animala poate fi folosita in vestimentatie. Vesmintele grecesti aveau adesea tonurile naturale ale lanii (alb, maro, negru), dar puteau fi uneori vopsite cu purpura sau brodate cu fir de aur. Aceste drapaje nu favorizau marile motive; mai frecvente erau micile motive dispuse in randuri regulate. in nici un caz nu am putea spune ca atenienii erau imbracati mai putin elegant decat cei ce poarta astazi hainele de ultima moda.

 In secolul al XV-lea, in partea anterioara a colantilor era plasata o bucata triunghiulara de tesatura ce era inchisa cu ace. in perioada imediat urmatoare, aceasta piesa utilitara a primit un caracter ornamental, punctand silueta cu o pregnanta provocatoare. in acelasi timp, colantii masculini (chausses) s-au separat in doua bucati: partea de sus acoperea zona bazinului, de la talie la coapse, iar partea de jos era facuta dintr-o tesatura cu ochiuri, care inlocuia avantajos colantii de drap, a caror ajustare nu era niciodata perfecta.  Daca femeile destul de bogate pentru a-si putea cumpara haine cu marca unei case celebre au fost dintotdeauna putine, un public mult mai numeros se inspira din propunerile facute prin aceste modele. Revistele de moda propagau aceste propuneri, iar industria de confectii copia unele initiative ale caselor de moda cu un mic decalaj de timp. 

Eleganta in litera modei

Cand i se vorbea despre eleganta, el raspundea: ,flu-mi place acest cuvant. E demodat. Trebuie create haine care sa corespunda atitudinilor, miscarilor din zilele noastre... Sa nu confundam niciodata eleganta cu snobismul."In 1962, isi deschide propria casa de moda. Loveste sus si puternic.  Din secolul al X-lea utilizarea lor a fost permisa si inaltilor functionari, iar incepand cu secolul al XH-lea, si negustorilor bogati. Atat femeile, cat si barbatii purtau evantai - fie de tip rigid, din matase alba intinsa pe un cadru rotund sau oval (model chinezesc tipic), fie de tip pliant, decorat in culori vii si caligrafiat frumos (model coreean). Sursa : accesoriifeminine.devhub.com

Armura metalica a disparut, practic. Nu se mai purtau decat plastroane sau "gatiere" metalice, adesea inlocuite prin niste veste numite buffetins. Haina lunga lipita de corp pare a fi de origine militara. Ea a fost aleasa de catre francezul Louvois in momentul in care a atribuit pentru prima data o tinuta comuna trupelor regelui (1666-1670).   Trebuie sa te cunosti foarte bine pentru a sti sa te exprimi; trebuie sa ai si ceva de spus, si cateva notiuni de bun gust care se pot dobandi, bineinteles, dar care nu vor inlocui niciodata inspiratia de geniu. A te exprima intr-un costum armonios este o reusita asemanatoare aceleia a realizarii unei opere de arta.

Moda din trecut pana in prezent

In secolul al XlX-lea se credea ca penetrarea culorii in pori se facea prin capilaritate. Abia mai tarziu s-a inteles ca vopsirea nu este o operatie pur mecanica, ci si o reactie chimica. Rosul, care a fost dintotdeauna culoarea bucuriei si a puterii, se obtinea in diferite moduri.  Chiton-ul era purtat din vechime de barbati si, putin modificat, de femei. Acesta era purtat cu o centura datorita careia chiton-ul facea la piept mai multe pliuri numite kolpos (kol- pos inseamna piept"). Fara aceste pliuri, era imbracat pe post de camasa de noapte. Mai ales in Grecia clasica, chiton-ul era folosit pretutindeni.

Pe langa curiozitatea care-i impingea pe oameni sa se informeze asupra obiceiurilor altor regiuni, mai erau si ambasadorii, care mergeau de la o Curte la alta imbracati in costumele lor speciale, prezentand si portretele suveranilor lor. Astfel putem intelege de ce mormintele colonistilor din Groenlanda ne prezinta un costum in plina mutatie. In Marea Bri- tanie s-a imaginat o vesta speciala pentru fumoar, pentru ca damele ramase in salon sa nu fie ofensate de mirosul de tabac atunci cand barbatii reveneau alaturi de ele. Dar catre 1925 femeile au inceput sa fumeze si ele, iar smoking-ul a incetat de la sine sa mai fie un costum segregationist.

Moda in prezent

Referitor la ciorapii de astazi amintim doar noua formula in care au fost lansati de casele de moda. Se fabrica un fel de cizme care constau din niste botine scurte din piele captusite in interior cu lana ce au un caramb din lana elastica (acesta este de fapt un ciorap strans pe picior).   Poate tot dintr-o motivatie igienica s-a mentinut si vechiul obicei - semn de respect - de a nu se prezenta unei persoane un obiect tinandu-1 in mana, ci doar pe un evantai sau pe palmele acoperite cu manecile hainei.in lumea araba erau foarte accentuate diferentele costumului in functie de profesiuni, si nu doar legat de pozitia sociala.

 Iar Mickey Song, cel care le va include mai tarziu pe lista clientelor sale pe Aii MacGraw, Raquel Welch si Cybill Sheperd, i-a pieptanat actritei parul spre dreapta, dandu-i o ondulatie care a devenit o nebunie mondiala. Daca, pe langa aceasta rochie, ne amintim si de filmul Unora le place jazzul (1959) de Billy Wilder, cu Tony Curtis si Jack Lemmon, nu se poate sa nu recunoastem ca lui Marilyn ii placea sa joace roluri mari atat in viata, cat si pe ecran. Insa nu doar purtarea voalului face ca o femeie sa fie musulmana. Dr. Dalii Boubakeur, conducatorul moscheii din Paris, spunea: „Femeile isi scoteau hijab-w/, care in ochii lor reprezenta negarea drepturilor lor, chiar a personalitatii, dar ramaneau musulmane." Chiar daca in martie 1926 rectorul Universitatii islamice Al-Azhar din Cairo facea uz de dreptul sau de veto in privinta dezvelirii femeilor, sprijinindu-se pe cuvantul lui Allah, care i s-a adresat lui Mahomed astfel: ,JSpune sotiilor si fiicelor tale, femeilor credinciosilor, sa-si puna voal; astfel, ele vor fi repede recunoscute si vor evita sa fie ofensate." (Coran, 33:28 - cuvinte repetate si in 24:31). Mai multe aici