Moda femeilor instarite

 Si-apoi, am ajuns sa-i consideram ca facand parte din cultele protestante ori neo-protestante pe toti cei care au grija sa se imbrace mai decent, si mai ales pe femeile care-si acopera capul cu cate un batic. (Cu toate ca, din 1990, de cand s-au intensificat contactele cu protestantii din SUA, s-au iscat discutii daca purtarea baticului este sau nu obligatorie. Cerceii, colierele si bratarile constituiau, desigur, o parte importanta din zestre, iar femeia casatorita isi pastra podoabele intr-o caseta speciala. Barbatii foloseau un inel cu pecete, dar unii dintre ei, influentati de moda ioniana, purtau si colane sau cercei. Casetele erau bogat ornate. 

 Nu putem sa nu facem legatura cu intoarce-rea la natura predicata de J. J. Rousseau, atunci cand femeile se vor imbraca in asa-numitele rochii de simplitate , din tesaturi mai usoare, renuntand la corpurile cu balene. Ele se imbracau, asemeni fetelor lor, in rochii-camasa din muselina alba, cu o esarfa sau cu o centura sub sani. ingrozite de aceasta noua libertate, elegantele crescute in corpuri rigide purtau insa sub rochia supla corsaje din panza aspra care mentineau bustul la locul lui.  Practicand aceleasi sporturi ca barbati si stand pe plaja la soare dupa baie, baietana avea un ten bronzat. Putin mai tarziu ea a purtat costume de plaja si costume de schi cu pantaloni, dar tinuta de baza va fi mereu costumul cu taior de croiala stricta, purtat cu camasa si cateodata cu cravata.

Daca bijuteriile care au apartinut unor celebritati se vand astazi la preturi exorbitante, tinerii hippie poarta bijuterii ce au o valoare mai mult sentimentala. Dupa moda punk, ce a introdus acele de siguranta printre bijuterii, asistam astazi la o noua moda: regizorii celebri si starurile poarta cruci. Moda crucii la Hollywood a fost lansata de Prince si Spike Lee.  Totusi, multi muncitori din aceasta perioada purtau bluze asemanatoare acelora ale taranilor din secolul al XlX-lea; pantalonii lor din velur erau mai largi decat ai burghezilor; nu aveau guler intarit si nu purtau nici cravata. Femeile din clasa muncitoare urmau moda femeilor instarite, dar ele nu purtau palarie, ci doar boneta.

S-a jucat Don Juan in haine de piele si Shakespeare in veston. Un text bun suporta orice parti pris, dar acest parti pris trebuie sa-i ajute pe actori, nu sa fie o fantezie gratuita.Teatrului i s-au adaugat alte forme de spectacol, cinematograful, apoi televiziunea, care au imperative proprii. Un costum destinat a fi vazut de departe, intr-o anumita lumina, va trebui sa faca apel la stilizari, la procedee de marire.  Adoptarea pantalonului bufant si a fustei-pantalon s-a datorat modei bicicletei. in ultimii ani ai secolului al XlX-lea femeile au obtinut, mai intai din partea opiniei publice, apoi si din partea legii, dreptul de a iesi imbracate cu ceea ce era inca vestimentatia specific masculina. Opinia publica a fost mai degraba amuzata de aceasta tentativa, mai mult pitoreasca decat serioasa.

Frumusetea nu mai era totul

Matasea era folosita de asemenea pentru unele vesminte liturgice. intre secolele al Vl-lea si al XlII-lea, difuzarea matasii in Occident s-a extins, fapt probat de bucatile de stofa descoperite in zilele noastre; chiar dupa cc ea a inceput sa fie fabricata si in vestul Mediteranei cantitatile importate au crescut mereu.   Barbatii nu mai purtau sandale, ci pantofi cu varf ingust si curbat. La inceput comerciantii, mai apoi si restul barbatilor au inceput sa poarte o manta cu croiala orientala: ea avea gluga si era de forma de rotunda, ca o pelerina de ploaie. Iar influentele persana, greaca si romana s-au facut tot mai simtite catre inceputul erei noastre.

Coafurile, ce constau din bucle in jurul capului, incoronau frumos silueta. Nu la fel au stat lucrurile sub domnia succesorului, cand manechinul-vedeta, regina Maria Antoaneta, a dat dovada de un gust incarcat. Femeile au inceput sa-si compuna coafuri voluminoase din par fals. Adaugand fibre vegetale si armaturi metalice, coaforii inspirati suprapuneau ornamentele cele mai variate.  Vanzatorii ii disting usor pe cei care fac cumparaturi din viciu sau din necesitate. Maniacii se intereseaza mereu de aceleasi obiecte: camasi, cravate sau pantofi. Dupa aceea la magazin apar sotiile lor, care incearca sa schimbe camasile identice pe un alt produs vestimentar de care sotii lor ar avea realmente nevoie.

 Poate insa ca acesti tineri s-au maturizat mai repede decat se crede, dar nu au renuntat la ideea de a schimba ceva, ceva care nu le place si cu care nu sunt de acord. Mesajul lor? ,JDe ce trebuie sa fim tot timpul cu zambetul pe buze? Doar viata nu e roz intotdeauna! De ce ni se pretinde sa fim tot timpul ca scosi din cutie? Avem atatea probleme si vrem ca in hainele noastre sa ne simtim mai bine, sa ne simtim liberi!"   Treptat, acestei scheme originale i s-au adaugat alte detalii, cum ar fi saculetul de piele purtat in fata pentru a mentine fusta. 

Acest costum a fost interzis timp de treizeci si cinci de ani dupa infrangerea lui Charles Eduard Stuart la Culloden. A fost apoi reluat de scotieni cu un sentiment de mandrie nationala, ei nemaiincetand sa-1 poarte de atunci.

 Toata lumea a inceput sa poarte blugi si plete. Nu trasaturile clasice au impus-o pe Sharon Stone, daca ne gandim la Basic Instinct (realizat de Paul Verhoeven in 1991), unde totul este prezent: corpul, ochii, ambiguitatea baudelariana, spargatorul de gheata, care aminteste de pumnalul lui Sarah Bernhardt, si dorinta de a dezgoli toate partile trupului. Si e firesc ca in ziua nuntii, zi de o asemenea importanta, zi in care te deschizi spre celalalt, femeile sa-si doreasca sa fie cat mai frumoase, unice, ceea ce se vede si din vesmintele pe care le aleg cu aceasta ocazie. Cea mai fastuoasa rochie de mireasa creata vreodata a costat exact 7.301.587,20 de dolari. 

Regele imbraca o tunica

Germanul E. Thiele a creat pentru firma Bamberg matasea din care s-au fabricat primii ciorapi de matase artificiala. in Marea Britanie a fost inventata, la sfarsitul secolului al XlX-lea, viscoza - procedeul are avantajul ca ofera o fibra textila, pe baza de pasta de lemn, un material ieftin. Barbatii aveau bustul gol, iar in jurul coapselor un fel de fusta scurta. Femeile purtau rochii lungi pana la glezne. Regele imbraca o tunica peste o haina care ii ajungea pana la genunchi si care era stransa la mijloc cu o centura. Dezvoltarea mestesugului de tesere a lanii a dus apoi la o mai mare varietate in imbracaminte. 

 O bucata de velur cu elemente de orfevrarie incadra fata; noutatea era ca aceasta lasa sa se vada putin par. in acelasi timp a aparut o alta rochie, de inspiratie italiana, ale carei maneci erau formate din piese unite prin legaturi ce lasau sa treaca prin ele camasa bufanta. Camasa inceta deci sa mai fie un simplu vesmant de purtat pe dedesubt.  Cum Rusia tarista apunea, Biarritz-ul devenise locul de intalnire al Romanovilor care scapasera de masacru. Chanel 1-a intalnit la magazinul ei, care avea un succes din ce in ce mai mare, pe Marele Duce Dimitri Pavlovici, nepot al lui Alexandru al II-lea, nepot al lui Alexandru al III-lea si var al tarului Nicolae al II-lea.

Si parfumul egiptean kuphi, de care am amintit mai sus, care era ars in cinstea zeului Ra si a carui reteta dateaza din anul 1550 i.H., continea tamaie si smirna. Pe atunci tamaia era la fel de scumpa ca aurul. Efectul acestora este ca alunga grijile si linistesc. Mai mult, parfumurile creeaza stari euforice si pot avea efecte afrodisiace. Culorile erau alese de proprietarul hergheliei ca emblema. in timp, jiletca a devenit o cazaceasca cu maneci lungi, iar palaria s-a transformat intr-o cascheta mica. Jocheii poarta insa in continuare culorile hergheliei, care permit ca ei sa poata fi urmariti in timpul cursei.Boxul a fost practicat in secolul al XVIII-lea cu pumnii goi.

 Atacul venea dinspre personalitatea iesita din comun a unei Katharine Hepburn sau a unei Carole Lombard si din noile roluri propuse de Homeri Elenelor ce indrazneau sa rupa monotonia rolurilor de pana atunci, sa puna in viata unei femei cariera inaintea dragostei (Ginger Rogers in Kitty Foyle sau Joan Crawford in Mildred Pierce).   

E imposibil sa descrii aceasta tinuta tipica, deoarece fiecare militant si-o compunea dupa cum voia. Totusi, exista unele trasaturi comune: parul lung, hainele confectionate din materiale naturale, cu motive folclorice, bijuterii, lantisoare si coliere fara o valoare intrinseca, purtate atat de fete, cat si de baieti, florile, costumele cu aspect suplu si neajustate. 

Costumul este o anexa

Nu s-au gasit insa ornamentatii prea fragile, haine de folosinta curenta ori modele care s-au purtat foarte putin, cum ar fi rochia-camasa din anii care au precedat Revolutia franceza. Costumele pastrate constituie o sursa indispensabila de cufloaStere; informatiile pe care le contin nu le vom gasi in nici un alt document.   Rochia-camasa de muselina alba corespundea unui nou gust, iar hainele masculine renuntau la broderii, ele fiind acum din matase uni, in culori fine: roz, albastru, gri, galben sau verde pal. La inceputul secolului al XlX-lea, hainele ajustate pe corp erau confectionate din tesaturi subtiri, usoare, avand mici decoratiuni imprimate. Muselina alba si inul alb, ornate cu broderii tot albe, compuneau toalete mereu proaspete, purtate sub salul de casmir.

Isabella d'Este, sora Beatricei, a ramas in istorie drept cea mai rafinata suverana de la sfarsitul primului secol al Renasterii. Dupa cum consemneaza cronicile, in anul 1476, pe cand ea avea doar un an, garderoba sa cuprindea: o tunica de brocart de argint cu manecile de etamina rosie, un mantou lung de catifea verde ornat cu tafta de Alexandria, doua mantouri, unul roz, altul de postav de Bologna, doua mantile, una din catifea de Alexandria, alta din brocart de aur".   

Dupa Primul Razboi Mondial, Emilia Floge a inceput sa vina cu regularitate la Paris pentru a cumpara modele create de Worth, Chanel, Schiaparelli, precum si tesaturi de Bianchini, Rodier si Lazare. Astfel, pe langa alte lucruri benefice, calatoria lui Poiret a avut drept consecinta si apropierea dintre creatorii vienezi si cei parizieni, apropiere ce a durat pana in pragul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Contemporanii nostri nu mai sunt atrasi de silueta unisex, de jocul masculin-feminin, de agresivitatea formelor si a culorilor, ci sunt din nou fascinati de povestile cu zane, de istoriile cu printese sau de rochiile de bal. Desi femeia de astazi, grabita sa aiba succes in cariera, in dragoste si in viata, nu mai are timp sa-si ingaduie reverii ce se dovedesc putin functionale in domeniul vesmantului, poate ca totusi romantismul va invinge. In asteptarea unui necesar dictionar al parfumurilor, ne-am limitat aici la aceasta prezentare. 

Costumul este o anexa, fiind insa un element esential al personalitatii umane. Si astazi el anunta, de la prima privire, sexul, functia sau ocupatia, rangul social, uneori originea etnica ale celui care il poarta. Aceste distinctii erau mult mai clare in trecut, cand ierarhiile costumului erau mai bine marcate datorita inegalitatii resurselor financiare si particularitatilor locale.

Partenerul ei, Lekain, a suprimat peruca, iar pentru rolurile orientale a purtat turbane si caftane garnisite cu blanuri tigrate, care pe atuhci erau considerate culmea exotismului. A mai trecut catva timp pana cand Talma a reusit o adevarata reforma a costumului de tragedie; ea a aparut pe scena intr-o toga conceputa de prietenul ei, pictorul David, II vand bratele si picioarele goale.  O data trecut pragul mental care odinioara facea din pantaloni o tinuta insolita si scandaloasa, femeia matura descopera confortul pe care-1 ofera pantalonul, care are in plus comoditatea de a putea fi purtat la toate orele din zi. Pantalonul a inlocuit costumul-taior ca piesa de baza a garderobei pentru femeile de orice varsta, mai ales pentru cele ce au trecut de cincizeci de ani. 

Austerul costum masculin

Am inceput acest studiu atunci cand am devenit constienta de faptul ca nu poti scrie o carte, nu poti face un film, nu poti vorbi despre o anumita epoca fara sa stii care erau vesmintele purtate atunci. In perioada realizarii filmului lui Martin Scorsese Varsta inocentei (dupa romanul lui Edith Wharton), celebrul actor irlandez Daniel Day-Lewis s-a decis sa umble imbracat ca pe la 1870 si in afara orelor de filmare.  

Dupa ce s-au asezat in sate si orase, imbracamintea a parcurs un moment de delir, dupa cum aflam din Isaia 3, 16-24: Domnul zice: «Pentru ca fiicele Sionului sunt mandre si umbla cu gatul intins si cu priviri pofticioase, pentru ca pasesc maruntel si zornaie cu picioarele lor, de aceea Domnul va plesuvi crestetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va da pe fata goliciunea.»

 E clar ca aceste haine proveneau din Bizant, pentru ca ele erau din matase; este singura explicatie care se poate da pentru aceasta forma insolita in Occident, pentru acest „pardesiu" din care nu s-a mai descoperit nici un alt exemplar. Se pare ca era practicat comertul cu haine gata confectionate, lucru care poate fi afirmat insa cu siguranta doar pentru o epoca mult mai tarzie.   Camasa pe care femeile o purtau sub vesminte se transforma in combinezon. 

Datorita intretinerii usoare, matasea artificiala, nesifonabila, s-a raspandit foarte repede in fabricarea lenjeriei intime.Perioada interbelica a fost epoca de aur a modei pariziene. Numarul femeilor care aveau acces la noutatile propuse de marii creatori crestea mereu, fapt datorat si extinderii fotografiei alb-negru in revistele de moda.

 Marele proiect al lui Gaultier este sa reinnoiasca in mod serios costumul masculin. in 1984 a creat fuste pentru barbati, incorsetandu-i pe acestia in haine stranse pe corp. Tesaturile care se muleaza, imprimate cu caractere chirilice, ne aduc aminte de visele constructivistilor, care si ei doreau sa revolutioneze imbracamintea.   Din secolul al X-lea d.H., la Curtea Imperiala a aparut un obicei care s-a extins apoi la toate clasele sociale si care s-a mentinut pana la inceputul secolului XX, si anume acela de a se lega strans picioarele fetelor, de la varsta de sapte ani, cu niste benzi, pentru a impiedica dezvoltarea normala a piciorului.

Cu toate acestea, excentricitatea vestimentara ramanea apanajul vedetelor, pastrandu-se distanta dintre acestea si femeile de pe strada.Si nu putem sa nu amintim aici una din cele mai celebre toalete din istoria Americii: rochia de douasprezece mii de dolari in care Marilyn Monroe a cantat „Multi ani traiasca" presedintelui Statelor Unite, J. F. Kennedy, la Madison Square Garden.  Corsajul numit chemisier, purtat cu sau flra cravata, a ramas un clasic al costumului feminin. 

De la inventarea lui, costumul taior a cunoscut numeroase variante, dar a pastrat inrudirea cu rigoarea functionala a austerului costum masculin (ceea ce a constituit de fapt si noutatea sa). De la Redfern la Chanel vedem defiland femeia serioasa in costumul taior, proclamand prin tinuta sa renuntarea la solicitarea atentiei masculine prin zor-zoanele considerate multa vreme ca apanajul obligatoriu al conditiei sale.

Sic transit gloria mundi

 Coifurile de razboi erau adesea impodobite cu pene colorate de cocos, de paun sau de batlan. in Evul Mediu exista o corporatie speciala a femeilor care confectionau ornamente din pene de paun. in secolul al XlV-lea au fost introduse penele de strut. Strutul, originar din Africa de Sud, a devenit cel mai mare furnizor de pene ornamentale, atat pentru barbati, cat si pentru femei.  Acesta este motivul pentru care majoritatea uniformelor au devenit bleumarin. Marinarii, politistii, jandarmii, ceferistii, postasii si elevii au uniforme bleumarin, doar judecatorii si magistratii au ramas fideli negrului. Daca copii mici isi impart preferintele intre albastru si rosu, in preferintele adultilor albastrul este situat cu mult inaintea oricarei alte culori. 

Singura nota de culoare si de fantezie a acestei tinute austere va fi cravata; la inceput supla, din muselina alba, ea va deveni incet-incet o fasie de matase colorata, innodata astfel incat sa ascunda deschizatura camasii ce avea un guler intarit intors. Acest costum disimula perfect formele corpului .  Revista Groupe Avant-Premiere, destinata vanzatorilor en detail din Franta, prezinta in fiecare luna o selectie propusa de jurnalisti.Dar toate tentativele de a rationaliza demersurile femeilor ce vor sa-si cumpere o anumita haina se lovesc de dorinta acestora de a se singulariza, inscriindu-se totusi in linia generala, ceea ce va contrazice pronosticurile cele mai serioase.

Sic transit gloria mundi... Dar sa ajungi in varful piramidei nu e chiar asa usor. Poti sa arati perfect, dar sa nu impresionezi deloc. Statutul de simbol se castiga cu greu si nu poate fi mentinut prea mult. Nici lumea modei nu e ferita de lupte ori de prejudecati. De exemplu, Naomi Campbell afirma ca rasismul se manifesta si in lumea modei: „Am fost de fata cand un contract de prezentare a fost oferit unui model de rasa alba pentru suma de 3.000.000 dolari, iar unei fete de culoare acelasi contract, pentru 110.000 dolari.  Cum tatuajul parea ceva definitiv, unele cupluri au ales ca in locul verighetelor sa-si tatueze pe degete „inele" identice. Numai ca astazi, cu noile tehnici laser, si acestea se pot sterge la fel de simplu cum se scot de pe degete inelele clasice.Totusi, din 1995 se pare ca tatuajul este pus in umbra de o noua moda: branding.

Ea si-a respectat numele de vedeta ales (o anagrama de la Arab Death), impunandu-se ca diva orientala prin filmele Cleopatra (1917) si Salo- meea (1918). Theda nu debutase inca atunci cand in Europa se nasteau Maria Magdalena Dietrich (in Germania, 1902) si Greta Gustafson (in Suedia, 1905). Marlene Dietrich si Greta Garbo au intruchipat, mai apoi, perfectiunea invaluita mereu in mister.  Prin modelele sale se adresa parca fiecaruia astfel: „Te ajut sa te alaturi si tu acestei adevarate onestitati a modei; sa fii constient de raul ce se poate face naturii, planetei noastre si noua insine." Toate acestea au presupus efort si mari cheltuieli din partea sa, caci a trebuit sa-si restranga in mod drastic cantitatea de tesaturi si culori si sa renunte la cateva procedee de imprimare. 

In timpul vanatorilor

 Se pare ca, jenati de mobilitatea unui anumit organ in timpul vanatorilor, indigenii din Papua au adoptat un fel de teaca, ce lasa testiculele libere, iar Icmeile acestora purtau diverse tipuri de „scutece", foarte practice in timpul mcnstruatiei. Nu stim insa cand aceste functionale acoperaminte de sex au devenit vesminte de pudoare. De milenii este cunoscuta si cealalta tehnica de transformare a fibrelor de lana in tesatura, impaslirea, care consta in presarea acestora. Fibrele de lana sunt singurele care pot fi impaslite, gratie micilor solzi ce permit intrepatrunderea. in pasla de lana pot fi insa introduse si alte materiale, ca firele din blana iepurelui. Dupa ce multa vreme impaslirea s-a facut manual, ea se face in zilele noastre mecanic.

in acea perioada, in care imbracamintea se metamorfoza, aparea o noua notiune, moda, a carei nastere e legata de miscarea care in istorie poarta numele de Renastere. Era normal ca noul tip de gandire sa antreneze o noua conceptie despre costum; acesta devenea manifestarea unui gust personal, exaltarea persoanei. Cum femeile au inceput sa practice aceleasi meserii ca barbatii si sa poarte la lucru aceleasi haine sau haine asemanatoare cu ale acestora, a aparut dorinta fireasca de a place cat mai mult in timpul liber, la care se adauga si libertatea de alegere din ce in ce mai mare. Astfel, in 1975 femeile au inceput sa poarte in mod curent rochii lungi, care nu erau in mod necesar complicate, dar care aveau un aspect total diferit de costumele din orele de lucru. Arotaio, un grec originar din Kapadochia, a consemnat ca sapunul provenea din Galia, unde era denumit saponi. Pentru a se ingriji, Popeea, sotia imparatului Nero, folosea o masca din faina de secara amestecata cu ulei parfumat, pe care si-o inlatura apoi cu ajutorul laptelui de magarita.  Din America de Sud noi am preluat piesa de imbracaminte numita poncho, diferite ornamente, culorile vii si... tatuajul. Marinarii din secolul al XVI-lea isi tatuau cate un simbol crestin pentru a putea fi inmormantati dupa religia careia ii apartineau, in cazul in care s-ar fi inecat si trupurile le-ar fi fost aruncate pe vreo plaja. Se pare ca la inceputul secolului XX tatuajul devenise o moda prin tre aristocratii londonezi.

 Sa remarcam ca, in timp ce majoritatea „civililor" im- bracau un costum sumbru, militarii erau singurii care se puteau plimba pe atunci impodobiti cu toate culorile curcubeului, in haine ornate cu broderii si pasman- terii, purtand palarii cu pene, vestimentatie care avea un caracter vesel si stralucitor si care ii distingea de masa terna a populatiei.  Vorbim despre „regiunea sacrala" pentru a desemna partea inferioara a coloanei vertebrale, apropiata zonele sexualitatii.)in moda se infrunta doua conceptii: una subliniaza necesitatea coincidentei dintre a fi si a parea si diferentierea, daca nu sociala, cel putin sexuala, iar cealalta incurca pistele. Adeptii acesteia din urma joaca un rol, participa la comedia lumii. 

Catifea neagra

Deoarece drumul caravanelor care aduceau matase din Asia era extrem de lung, pretul acesteia era foarte mare. in Occident ea putea fi gasita in tezaurele bisericilor, caci se obisnuia ca relicvele sfintilor sa fie invelite in bucati de matase aduse de pelerini din calatoriile lor la Locurile Sfinte si oferite bisericilor drept cadouri pretioase.   Chiton-ul scurt, ce ajungea pana la genunchi, era purtat de toata lumea: de adulti, care nu voiau sa fie stingheriti in miscari, si de tineri, care il purtau foarte scurt si fara centura.Exomis-ul si chiton-ul erau de obicei albe sau galbui, in timp ce mantaua se purta colorata: purpuriu, violet, galben-sofran, verde-oliv, uneori varstata. Drapatul mantalei nu era usor; dupa el se judecau eleganta si stilul purtatorului.

Aratandu-si picioarele in ciorapi colanti, barbatul isi punea in evidenta sexul, sub un buzunar umplut avantajos, in care isi mai putea aranja si cateva fleacuri. Nu era vorba de capriciul catorva excentrici. Toate marturiile din secolul al XVI-lea pe care le avem ne arata acest detaliu uluitor, ca pe o afirmare a prerogativelor masculului. Cu toate acestea, femeile din acea vreme jucau si ele un rol important in societate.   Acesta e motivul pentru care muzeele americane sunt astazi cele mai bogate in toalete ce poarta marcile caselor celebre. Cel care va fi pentru un secol liderul cvasiunic al modei feminine este englezul Charles-Frederic Worth (1825-1895). Venit de tanar la Paris, el a lucrat un timp intr-un boutique de pe strada Richelieu, specializat in vanzarea de saluri de casmir.

 La mare moda in secolul al XVIII-lea, banderola din catifea neagra sau din matase a revenit in anii '90.Palariile, purtate mai demult doar de catre barbati, au fost preluate ulterior si de femei, ajungand la mare cinste in epoca Mariei-Antoaneta. Aceasta dicta intregii Europe o moda ce pretindea elegantelor sa-si schimbe palaria saptamanal.  Adevarul este ca aceste legi ii priveau doar pe favorizatii soartei; nici o lege nu a stipulat vreodata ca un taran nu poate purta o haina brodata cu aur (lucru care de altfel ar fi displacut atat celor din clasa lui, cat si stapanului), insa mijloacele pentru cumpararea unei asemenea haine ii erau inaccesibile.

 Ciclistele purtau corsaje chemisier si palarii masculine canotier (fig. 45).Conducatorii automobilelor erau nevoiti sa se apere de praf si de vant, astfel ca pe la 1900 ei purtau pardesie lungi din drap sau din piele, caschete cu aparatoare de obraji si ochelari fumurii montati pe o tesatura moltonata.  Nu numai ca materialele si accesoriile noii mode pot fi total reciclate, dar in acest secol al vitezei ea ne aduce aminte de vechiul si inteleptul „Take Your Time!" Cuvantul eleganta are astazi o nuanta „demodata" si oarecum restrictiva. Echivalentul sau ar fi dupa bunul plac, destins, desi aceste cuvinte nu sugereaza cautarea, inseparabila de o notiune reusita.

Femeile Renasterii

De abia in a doua jumatate a secolului al XlX-lea muzeele si-au deschis portile pentru achizitionarea hainelor vechi gasite prin podurile caselor apartinand familiilor bogate, marturii ale unui trecut vestimentar aflat pe cale de disparitie odata cu transformarile tehnicii. Ca si toga barbatilor, palia necesita operatii complicate pentru a fi aranjata. Cand purtau toga, barbatii isi puneau un fel de ghete din piele subtire, fara tocuri, fixate prin sase curele. Mai ieftine si mai practice erau insa sandalele. in casa isi puneau papuci de stofa. Femeile umblau incaltate ca si barbatii lor. Taranii si soldatii purtau saboti.

In epoca Quattrocento, in centrul preocuparilor s-a aflat mereu frumusetea feminina idealizata. Cum femeile erau nevoite sa se straduiasca sa corespunda acelui ideal, a rezultat o adevarata stiinta, o adevarata arta ce privea "perfectionarea naturii umane". Pe langa celebrul 11 Ricettario al Caterinei Sforza, care era cunoscut pe dinafara de femeile Renasterii, exista tratatul Ideale de' Giardi- no del Mondo al lui Tommaso Tomai, care, spre a fi mai usor de memorat (cum se obisnuia pe atunci cu toate tratatele), a fost compus in versuri. in acea perioada moda s-a „democratizat", patrunzand in fiecare sat european. imbunatatirea metodelor de fabricatie, crearea de stofe ieftine, cresterea vitezei schimburilor interstatale, toate acestea au fost la originea accelerarii schimbarilor modei, care devenise deja o industrie.

Verdictul Curtii de Apel n-a intarziat: "Champagne" ramane o denumire care defineste vinurile, si nu mirosul parfumurilor. Parfumul respectiv a trebuit sa fie retras de pe piata franceza pana la 30 decembrie 1993. Dar cumparatorii s-au grabit sa achizitioneze toate aceste perle rare, pana la data limita. Dupa 30 decembrie 1993, parfumul a mai putut fi procurat doar de pe piata americana.  insa la un examen atent al calculelor se observa ca aceste reguli n-au prea fost aplicate. La fel,-in secolul al XVI-lea s-a incercat, prin lege, reprimarea utilizarii tesaturilor de matase si a brocarturilor italiene in Franta (fig. 40 si 41); obiectele de aur le erau interzise tuturor, cu exceptia copiilor regelui. Totodata rosul inchis era rezervat doar printeselor.

Astazi ceva asemanator fac clovnii de circ: personajul e semnificat in intregime prin haine si machiaj, care se aseamana cu o masca. Aparenta defineste personajul.Distanta fata de teatrul francez clasic nu este chiar atat de mare. Moliere 1-a jucat pe Mascarille cu masca, iar pentru Sganarelle a purtat un costum conventional si un machiaj special, care schematiza trasaturile.  Deghizarea in femeie este atat de perfecta, incat un neavizat nici nu banuieste ca are de-a face cu un barbat. Mai ales ca unii dintre acesti homoscxu aii nu ezita sa-si „fabrice" chiar sani de femeie, injectandu-si silicon sub piele, in zona pieptului.Este evident ca atunci cand omiil vrea sa seduca si sa ofere cea mai fa voi a bila imagine despre el cauta intotdeauna un ajutor in costum.

Pantaloni knickerbockers

 Taninul este o substanta continuta de multi produsi naturali; el formeaza impreuna cu pielea compusi insolubili. De-a lugul timpului au fost utilizate sarea gema, alaunul, anumite grasimi sau vegetale (in Egiptul antic - mimoza, in Europa - frunzele de Rhus, scoarta de stejar, pin, brad sau salcie).  Hainele lor de culoare inchisa (sakhim) erau rezervate zilelor de doliu; aceste haine in forma de sac erau facute special pentru a emana seriozitate si pentru a marca durerea. De obicei tunica era imbracata direct pe piele, caci putini isi permiteau o haina de corp din stofa fina (sadiu).

 Italiencele au adoptat primele coafuri inalte, care s-au raspandit pe la Curtile europene, unde faceau parte din eticheta. Cei din Tarile de Jos au preluat de la inamicii lor spanioli austerul costum negru, purtat si de personajele pictate de Hals, femeile lor ramanand insa fidele acope- ramintelor de cap facute din lenjerie, mai mult sau mai putin garnisite cu dantela si apretate cu grija.   Putem da ca exemplu moda „cosmonaut", lansata de Pierre Cardin in 1967, reprodusa de mii de ori in presa mondiala, dar foarte putin purtata in realitate.De cel putin douazeci de ani incoace, publicul cumpara cu 4-5% mai mult in fiecare an. Totusi, vanzarea tiparelor dovedeste ca artizanatul familial exista inca. 

Este bine cunoscut faptul ca astazi marile case de moda nu mai supravietuiesc din creatiile lor vestimentare, ci din vanzarea de parfumuri. Oare de ce suntem obsedati de parfumuri si de ce tot mai multe carti si filme au ca subiect obtinerea unui parfum secret care ne-ar oferi o extraordinara putere de seductie?  De la aceste popoare am imprumutat si noi, europenii, piese de imbracaminte. De exemplu denumirea de hanorak (haina cu gluga care are darul de a apara foarte bine de vant) provine de la eschimosi.Hanoracul a patruns in Europa abia in 1936, cand la Jocurile Olimpice de Iarna de la Garmisch-Partenkirchen sportivii scandinavi au aparut imbracati in aceasta tinuta.

Catre 1890, pentru plimbarea cu bicicleta barbatii purtau jachete norfolk si pantaloni knickerbockers, toata tinuta lor fiind din lana. in 1895, femeile au avut curajul sa suprime fusta si sa se arate pe bicicleta in pantaloni bufanti, stransi sub genunchi, numiti bloomers, dupa numele americancei care i-a inven-tat in anul 1851.  in schimb albul linistitor al bonetelor n-a disparut inca din costumul infirmierelor si al surorilor, din costumul corespunzator functiilor in care pacientului sau clientului trebuie sa i se inspire incredere. Acestei bonete albe i-a urmat o imagine echivalenta in tinuta recomandata mult timp angajatelor de birou si vanzatoarelor: o rochie de culoare inchisa, impodobita cu guler si mansete albe, care le inrudesc pe secretarele impecabile ale secolului nostru cu doamnele Van Eyck si Nonotte, pictate de sotii lor, si cu toate femeile serioase ale caror costume proclama faptul ca ele sunt devotate nevoilor casnice.