Femeile Renasterii

De abia in a doua jumatate a secolului al XlX-lea muzeele si-au deschis portile pentru achizitionarea hainelor vechi gasite prin podurile caselor apartinand familiilor bogate, marturii ale unui trecut vestimentar aflat pe cale de disparitie odata cu transformarile tehnicii. Ca si toga barbatilor, palia necesita operatii complicate pentru a fi aranjata. Cand purtau toga, barbatii isi puneau un fel de ghete din piele subtire, fara tocuri, fixate prin sase curele. Mai ieftine si mai practice erau insa sandalele. in casa isi puneau papuci de stofa. Femeile umblau incaltate ca si barbatii lor. Taranii si soldatii purtau saboti.

In epoca Quattrocento, in centrul preocuparilor s-a aflat mereu frumusetea feminina idealizata. Cum femeile erau nevoite sa se straduiasca sa corespunda acelui ideal, a rezultat o adevarata stiinta, o adevarata arta ce privea "perfectionarea naturii umane". Pe langa celebrul 11 Ricettario al Caterinei Sforza, care era cunoscut pe dinafara de femeile Renasterii, exista tratatul Ideale de' Giardi- no del Mondo al lui Tommaso Tomai, care, spre a fi mai usor de memorat (cum se obisnuia pe atunci cu toate tratatele), a fost compus in versuri. in acea perioada moda s-a „democratizat", patrunzand in fiecare sat european. imbunatatirea metodelor de fabricatie, crearea de stofe ieftine, cresterea vitezei schimburilor interstatale, toate acestea au fost la originea accelerarii schimbarilor modei, care devenise deja o industrie.

Verdictul Curtii de Apel n-a intarziat: "Champagne" ramane o denumire care defineste vinurile, si nu mirosul parfumurilor. Parfumul respectiv a trebuit sa fie retras de pe piata franceza pana la 30 decembrie 1993. Dar cumparatorii s-au grabit sa achizitioneze toate aceste perle rare, pana la data limita. Dupa 30 decembrie 1993, parfumul a mai putut fi procurat doar de pe piata americana.  insa la un examen atent al calculelor se observa ca aceste reguli n-au prea fost aplicate. La fel,-in secolul al XVI-lea s-a incercat, prin lege, reprimarea utilizarii tesaturilor de matase si a brocarturilor italiene in Franta (fig. 40 si 41); obiectele de aur le erau interzise tuturor, cu exceptia copiilor regelui. Totodata rosul inchis era rezervat doar printeselor.

Astazi ceva asemanator fac clovnii de circ: personajul e semnificat in intregime prin haine si machiaj, care se aseamana cu o masca. Aparenta defineste personajul.Distanta fata de teatrul francez clasic nu este chiar atat de mare. Moliere 1-a jucat pe Mascarille cu masca, iar pentru Sganarelle a purtat un costum conventional si un machiaj special, care schematiza trasaturile.  Deghizarea in femeie este atat de perfecta, incat un neavizat nici nu banuieste ca are de-a face cu un barbat. Mai ales ca unii dintre acesti homoscxu aii nu ezita sa-si „fabrice" chiar sani de femeie, injectandu-si silicon sub piele, in zona pieptului.Este evident ca atunci cand omiil vrea sa seduca si sa ofere cea mai fa voi a bila imagine despre el cauta intotdeauna un ajutor in costum.