Legati de obiecte, iubindu-le chiar, nu numai ca ne indepartam de religie, dar schimbam toate regulile vechi. "Pantofii pe care-i iubesti sau pe care-i urasti!" - suna reclama.) Toata istoria vesmantului-seductie nu e nimic altceva decat un subtil du-te-vino intre ascundere si dezvaluire. Bijuteriile de chihlimbar si de ambra au circulat in toata Europa protoistorica, perioada in care civilizatiile din Mesopotamia si Egipt ajunsesera deja la tehnici avansate de prelucrare a acestora. Se poate vorbi de existenta in Europa a unor tipuri de vesminte elaborate deja in decursul celor doua milenii de dinaintea erei crestine.
.jpg "Moda pe pamant")
Se fabricau haine simple, la domiciliu. in rest puteau fi cumparate haine uzate de la fripiers, care aveau dreptul sa reconditioneze si sa retuseze hainele vechi pe care le vindeau apoi oamenilor. Abia in secolul al XVI-lea acesti fripiers au obtinut permisiunea sa vanda haine noi, fabricate ,fara masura si aventuros", dar numai daca erau de calitate inferioara. Noua legislatie facea ca pretul de vanzare al acestora sa creasca din ce in ce mai mult. in sfarsit, haute couture a refuzat sa lucreze in acord cu industria pret-a-porter-ului. Desi dupa razboi s-au organizat chiar si colectii de pret-a-por- ter, haute couture dorea sa ramana fixata in atitudinea ei traditionala: ea se adresa unei clientele apartinand claselor mai instarite, neoferind nimic acelui val de tinerete din anii '60, datorat natalitatii crescande de dupa razboi, care cerea un costum adaptat propriului stil de viata.
Spaniolii se dadeau in vant dupa perle, asa ca nu e de mirare ca ele au inceput sa fie falsificate de catre negustori francezi si venetieni, care le faceau din sticla si din solzii unui anumit soi de peste. Reteta respectiva a fost redescoperita de catre Jacquin in anul 1860, care a si dus-o cu el in mormant. Un semn de mare eleganta era imbracarea mai multor kimono-uri deodata. Unele femei imbracau pana la douazeci de kimono-uri unul peste altul. Pantalonii erau lungi, iar cordonul lat ajungea pana sub sani, fiind legat in diverse moduri, in functie de pozitia si de varsta femeii. Culorile erau acordate cu florile anotimpului respectiv. In casa se intra fara incaltaminte, numai cu sosete de bumbac sau de matase.
Au fost create semne distincte pentru diferitele grade: galoane de diverse tipuri, cusute pe maneci, pentru subofiteri, diferite semne pe umar pentru ofiteri. Progresiv, insignele obisnuite ale gradelor ofiterilor au devenit trese de aur si de argint cusute in numar variabil pe maneci, in timp ce stelele erau rezervate generalilor. Obiceiul de a imbraca cu ocazia nuntii haine traditionale e prezent si pe alte meridiane. in India, de exemplu, viitori soti sunt imbracati asemeni divi nitatilor, iar mirele poarta o coroana, simbol al faptului ca el este regele zilei. in Japonia, unde, printr-o curioasa impartire a competentelor, ceremoniile funera re sunt celebrate de catre budisti, in timp ce nuntile se oficiaza in temple shin toiste, mireasa se imbraca in rosu, pentru ca albul, departe de a fi culoarea puritati i si a bucuriei, este culoarea doliului. Click aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu